Invidioşi pe vacanţele altora

0
45

 

Terasa, iarba verde de la ţară şi, de cele mai multe ori, oferta întâmplărilor din weekend au fost principalele distracţii ale buzoienilor, în vara ce, din fericire sau din păcate, se încheie. Conjudeţenii noştri nu au program de distracţie sau nu-şi planifică timpul liber, criza i-a forţat să-şi scurteze concediile, să le improvizeze cu mâncarea de acasă în potbagaj ori chiar să le amâne pentru alte vremuri. Plictiseala se lipeşte scai de cei neinspiraţi, visul unei evadări din monotonie se transformă în coşmarul neputinţei.

 

„Mai natural” sau „mai de la ţară”, unii buzoieni preferă grătarul făcut sub bloc, cu muzica servită din boxele maşinii, siesta la umbra apartamentului şi maimuţăreala de la televizor, ultima din meniu ţinând loc şi de teatru de revistă sau cinematograf, două instituţii ale culturii şi divertismentului dispărute fără urmă dintr-o urbe în care şi praful refuză să se mai deranjeze din tihna patriarhală. Şi totuşi aceste manifestări cartieristice, fie şi împotriva Legii 61, cea cu ordinea publică, arată că potenţial consumator există, că omul de rând se agită să-şi ofere mici plăceri sociale, dar aria lui de acoperire se limitează la o aruncătură de băţ.

 

Vârful distracţiei estivale pare să fi fost 15 august, de Sfânta Maria, când prestatorii din turismul buzoian au avut cele mai mari încasări. Atunci, un judeţ întreg s-a aglomerat în doar două-trei locaţii, renumite printre micii excursioniştii de ocazie mai mult pentru spaţiul din împrejurimi decât pentru serviciile à la carte pe care le oferă. Fericiţi buzoienii care ştiu să aprecieze sălbăticia din zecile de locuri puţin călcate ale judeţului lor – şi, slavă Domnului, frumuseţea unică în lume a acestora îşi trage cota tocmai din absenţa omului din peisaj. De aceea, mai sunt şi câţiva localnici care fac „la picior”, cu bicicleta sau din economii pentru rezervorul de weekend al maşinii, drumeţii pe coclauri.

 

Ieşirea din post a dat tonul nunţilor, un alt fel de distracţie pentru cetăţeanul prins în rutina săptămânală. Obligaţiile faţă de miri sau faţă de neamurile acestora îi împing pe buzoieni din casă şi, uite aşa, se mai laudă câte unul că şi-a scos soţia la restaurant. Apropo de restaurante – are Buzăul destule, dar croite doar pentru evenimentele care trec, în prealabil, prin biserică. Rari sunt investitorii în distracţie, rare şi cunoscute numai în cercuri de „iniţiaţi” sunt distracţiile. Mai mult, în ciuda fanilor de altădată ai performanţelor sportive, în nocturna stadionului din municipiu, îşi descarcă energiile negative „frustraţi” din alte judeţe…

 

Inutile sunt vorbele despre lipsa de productivitate a omului trist. Roşul vitalităţii din obraji ne-a dispărut în favoarea cutelor încrâncenării de pe frunte.

 

S.D.

LĂSAȚI UN MESAJ