Proprietarul azilului de la Aldeni neagă acuzațiile din raportul Centrului de Resurse Juridice. Asistații îl contrazic însă

Proprietarul Căminului din Aldeni, unde Centrul de Resurse Juridice a reclamat că unii din cei internaţi ar fi legaţi de paturi, abuzaţi sexual sau obligaţi să muncească, afirmă că beneficiarii sunt „trataţi mai mult decât bine”, oamenii spunând însă că sunt încuiaţi în camere şi stau înghesuiţi. Proprietarul Căminului din Aldeni, Vasile Alexandru, a declarat, joi, referitor la reclamaţiile formulate de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) privind abuzuri asupra persoanelor internate în unitatea respectivă, că beneficiarii primesc tratament, sunt îngrijiţi şi nu sunt încuiaţi în camere.
„Avem kinetoterapeut, asistent social, doctor pe probleme psihice, psiholog, asistenţi de specialitate, medic generalist. Oamenii primesc tratament, dar nu că spun eu, există un doctor care spune că dacă trebuie să le facem tratament, le facem. Aceşti oameni nu sunt încuiaţi la prânz în camere, le cerem doar să rămână în cameră, pentru că se deranjează unii pe alţii. De ce nu vă spun că le dau şi bani de ţigări, că i-am dus în Deltă sau la mânăstiri?”, a spus Vasile Alexandru.
El a susţinut că reprezentanţi de la Centrul pentru Resurse Juridice „s-au deghizat în reprezentanţi ai Ministerului Muncii” pentru a avea acces în cămin şi a discuta cu persoanele asistate social. „Acele persoane de la Centrul pentru Resurse Juridice s-au deghizat în reprezentanţi ai Ministerului Muncii. Le-am cerut documente, legitimaţii, măcar un buletin să-mi dea. Mie mi-ar plăcea dacă aş fi persoană asistată să trăiesc în acest centru. Sunt trataţi mai mult decât bine. Avem şi personal, am 37 de oameni la 86 de asistaţi. Întrebaţi-i dacă-i trimit la muncă, întrebaţi-i câţi bani primesc. I-am întrebat dacă vor să câştige un ban şi munceşte cine vrea”, a mai afirmat proprietarul căminului.
O femeie aflată în cămin a declarat jurnaliştilor care au mers la faţa locului că „mâncarea este foarte bună”, au chiuvetă, apă caldă şi căldură”, în timp ce alt asistat intervine: „De ce nu spui adevărul, de ce nu spui când te închide la prânz? Că te închide ca la puşcărie?”.
Ulterior, bolnava a spus: „E adevărat că ne obligă să dormim, ne închid în cameră ca să nu-i deranjăm”.
Un alt bărbat, Emilian Diaconescu, a susţinut că a ajuns în acest cămin după ce ani de zile a lucrat în ţări străine, fiind diagnosticat ulterior cu boli tropicale, el confirmând cele spuse de celelalte două persoane: „Nu ne leagă, dar ne încuie la prânz, ziua e dată de la Dumnezeu să stai treaz, unii au fost şi legaţi. Ne obligă să dormim de la 1.00 la 3.00 şi noaptea nu mai dormim, ne dau medicamente, cel mai mult ne supără că ne închid, iar unii mai suferim şi de claustrofobie”.
„Am ajuns aici din Bucureşti, am lucrat în Cipru, m-au consultat, mi-au zis că am boli tropicale, dar nu e adevărat, am 57 de ani, nu mai sunt bun de muncă, asta e de fapt. De ce ne încuie ca la puşcărie, de ce ne obligă să dormim forţat, seara suntem încuiaţi la ora 8.00, eu nu sunt dus de tot cu mintea, de ce mă încuie?”, a mai spus bărbatul.
O altă femeie internată în căminul de la Aldeni a susţinut că, periodic, asistă la bătăi între bărbaţi, mulţi dintre ei fiind extrem de violenţi, dar susţine că nu a fost victima unei agresiuni nici din partea vreunui asistat, nici a personalului din unitate.
„Neamurile m-au bătut, m-au lăsat pe drumuri şi aşa am ajuns aici. Nu e rău, suntem înghesuiţi, dar eu nu am avut probleme. Sunt însă persoane violente, bărbaţii mai ales, care se bat mereu, iar personalul îi desparte cum poate”, spune femeia.
Jurnaliştii care au mers, joi, la căminul din localitatea Aldeni au constatat că beneficiarii locuiesc în camere mici, înghesuiţi, unii dormind câte doi în pat sau direct pe saltea. De asemenea, lenjeriile sunt rupte, unii dintre asistaţi nu au perne, păturile sunt vechi şi prăfuite în timp ce pe pereţi atârnă pânze de păianjen.
Referitor la aceste lucruri, Vasile Alexandru a recunoscut că spaţiul este „strâmt” şi că lenjeriile sunt rupte, dar pentru că beneficierii sunt violenţi.
„E spaţiul strâmt, mai avem spaţiu, dar trebuie nişte avize de la pompieri. Sunt şi lenjerii rupte, dar ei le rup, pentru că sunt violenţi. Nu le putem oferi zilnic alte şi alte lenjerii noi, nu sunt fonduri numai pentru asta. Nu mă întrebaţi câţi bani primesc de la primăriile de sector cu care am contract, pentru că nu vă spun, e clauză de confidenţialitate, să vă spună ei”, a declarat proprietarul căminului din localitatea Aldeni, adăugând: „Există confidenţialitate în contract, am contract cu toate primăriile din Capitală, întrebaţi-i pe ei, nu pe mine, nu mai am ce discuta”.
El a mai spus că în cămin nu există o cameră specială în care asistaţii să întreţină relaţii sexuale, întrucât el este credincios: „Cum să-mi permit să fac aşa ceva, cameră intimă, auzi, dar ce e aici? să fac harem, e jenant”.
Parchetul Tribunalului Buzău a început o anchetă la Căminul din localitatea buzoiană Aldeni, unde sunt internaţi circa 90 de vârstnici şi adulţi cu dizabilităţi, în urma unor reclamaţii privind faptul că unii dintre ei ar fi bătuţi, legaţi de paturi, abuzaţi sexual, sedaţi sau obligaţi să muncească.
Potrivit unui comunicat de presă transmis, joi, de Parchetul Tribunalului Buzău, ancheta la Căminul de vârstnici şi adulţi cu dizabilităţi din localitatea buzoiană Aldeni a fost declanşată în urma unor plângeri formulate de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) şi depuse la Parchetul Buzău şi la Parchetul instanţei supreme.
Centrul de Resurse Juridice a întocmit un raport privind situaţia de la căminul din Aldeni, în urma a două vizite făcute acolo – una în noiembrie 2013, iar cealaltă în februarie 2014. În raport se arăta că unele dintre persoanele cazate acolo – adulţi cu diferite grade de handicap sau persoane cu probleme sociale – ar fi bătute, sedate sau obligate să muncească şi ar trăi în condiţii inumane.
„În 12 martie, la Parchetul Tribunalului Buzău s-a format un dosar penal, aflat în prezent în anchetă la procuror, pentru mai multe infracţiuni contra vieţii şi integrităţii corporale. Ancheta a fost declanşată ca urmare aspectelor semnalate de Fundaţia Centrul de Resurse Juridice Bucureşti. În cauză se fac acte procedurale care la acest moment nu pot fi aduse la cunostinţa opiniei publice pentru a nu fi periclitată desfăşurarea anchetei”, se menţiona în comunicatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.
Potrivit reprezentanţilor centrului, în timpul vizitelor oamenii s-au plâns că sunt bătuţi, abuzaţi sexual sau forţaţi să muncească.
Raportul arăta că unii dintre beneficiarii centrului erau ţinuţi legaţi cu sfoară de paturi, iar alţii erau sedaţi. De altfel, personalul centrului ar fi recunoscut în discuţiile cu reprezentanţii Centrului pentru Resurse Juridice că se practică sedarea bătrânilor asistaţi.
Delegaţia care s-a aflat la Aldeni în luna noiembrie a descoperit inclusiv pacienţi aflaţi în stare de inconştienţă în urma sedării. „Într-o cameră cu trei paturi erau cinci tineri contenţionaţi chimic, aflaţi în stare de inconştienţă totală (…) Solicitând explicaţii (…), ni s-a răspuns că este o normalitate ca atunci când sunt agitaţi să li se administreze astfel de medicaţie pentru a-i linişti”, arătau reprezentanţii CRJ.
Raportul mai preciza că, în timpul interviurilor, o tânără a spus că a fost abuzată sexual de alţi beneficiari din centru şi că s-a plâns de acest lucru, dar că nimeni nu a luat nicio măsură.
„O tânără mi-a explicat cum este bătută de asistente şi legată, la solicitarea personalului, de alţi beneficiari – bărbaţi. Recent fusese lovită peste faţă cu papucii. Încă se puteau vedea echimoze. Mai mult, mi-a explicat cum este abuzată sexual de alţi beneficiari şi, deşi a menţionat asta personalului, nu au fost luate măsuri. (…) Am intrat, pentru interviuri, într-o cameră cu patru tineri unde se găsea o persoană de 58 de ani care stătea ghemuită într-un colţ al patului. Părea un copil terorizat care, la început, nu a vrut să vorbească. După ce m-a ascultat discutând cu mulţi beneficiari, a cerut să-i scot pe ceilalţi afară din cameră deoarece vrea să îmi vorbească personal. Mi-a spus: «mă bat de mă omoară», deşi am avut senzaţia că ar vrea să îmi spună mai multe aspecte neplăcute, dar se pare că nu a avut suficientă încredere în mine. Am întrebat cine îl bate – ceilalţi beneficiari sau personalul? Răspunsul a fost: «şi, şi» (…)”, se mai arăta în raport.
Un alt tânăr le-a mărturisit celor din echipa de monitorizare că îi este frică să vorbească de teama bătăilor pe care le va primi ulterior şi de la personalul azilului, dar şi de la colegi.
Rezidenţii au mai povestit că între unii dintre asistaţi există relaţii de cuplu care se consumă pe terenul din spatele clădirilor azilului.
„În situaţii în care sunt deja constituite cupluri recunoscute în comunitate şi de personalul centrului, acestea nu au o cameră separată în care se pot vedea, dreptul la viaţa privată este încălcat. Managerul centrului ne-a comunicat că nu este necesară o astfel de cameră, deoarece credinţa sa religioasă îl împiedică să ia o astfel de măsură şi că oricum ei merg prin spatele clădirilor, unde au contacte sexuale”, se mai arăta în raport.
Un raport cuprinzând concluziile vizitelor făcute în 30 de centre rezidenţiale din România, în care sunt instituţionalizaţi copii şi tineri cu dizabilităţi mintale, a fost prezentat miercuri, în cadrul unei dezbateri CRJ la care a fost prezent şi comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, Nils Muižnieks.
Căminul de vârstnici şi adulţi cu dizabilităţi din localitatea Aldeni funcţionează de circa 20 de ani şi este deţinut de Vasile Alexandru. El spunea că unitatea funcţionează cu bani proveniţi din contractele încheiate cu primării de sector din Bucureşti, de unde sunt aduşi cei care beneficiază de serviciile căminului.

Mediafax