Brusc, în breaking news, România a redescoperit în vara acestui an, Bacalaureatul. „Examenul de maturitate” pe care îl susţin absolvenţii de liceu a fost un adevărat spectacol mediatic. Pentru trei luni, şcoala românească a fost condusă prin televizor, opinia publică, la rândul ei, a fost „modelată” de ştirile care aveau în titlul lor, invariabil, cuvântul „dezastru”. Problematizat superficial, examenul a menţinut atenţia doar prin spectaculozitatea supravegherii video şi a procentelor mici de promovare, reîmprospătând capitalul de încredere al ministrului Educaţiei.

În cursul acestei săptămâni, din seria ştirilor care zguduie din temelii Educaţia, asistăm la marea vânzoleală a „testelor iniţiale”. Din nou, scoase ca un porumbel din jobenul ministerial, testările sunt în prime-time. România află de la televizor că acestea există şi că de ele depinde viitorul învăţământului. Autorităţile din domeniu consumă o energie birocratică incredibilă! Ţelul absolut – aplicarea întocmai a prevederilor din documentul de partid şi de stat, „Foaia de parcurs”.

 

Au fost suficiente câteva luni ca un anumit comportament social, inoculat de un regim dictatorial şi reprimat în puţinii ani de democraţie postdecembristă, să fie reactivat. Implantat prin virusul politizării excesive a învăţământului, acest comportament suprimă simţul ridicolului la fel de vital ca şi simţul (auto)critic, într-o comunitate profesională ingrijorător de docilă, din care s-a eliminat, treptat, până la definitiv, şi forma cea mai consacrată a poziţionării critice – sindicalismul (dovadă finală că fondul a lipsit dintotdeauna). Iar propaganda tv a întreţinut noua ordine a obedienţei, acreditând-o ca pe un tratament social necesar, indispensabil.

 

În fapt, suntem martorii unei noi traumatizări deşi, aparent, ceea ce urmează este „reforma radicală a sistemului”, aşa cum o anunţă ştirile… Muntele de hârtii – documente centralizatoare, rapoarte, situaţii, analize etc – creşte în zgomotul imprimantelor, al copiatoarelor şi al tastaturilor. În curând, şcoala va deveni un spaţiu virtual, în care se va intra dând „click” cu mausul.

 

S.D.

1 COMENTARIU

  1. Stai aşa, că nu este decât începutul anului şcolar… Cine ştie ce mari măsuri de reformă ne pândesc după colţul şcolii, gata să ne ia de gât şi să strige: Mai poţi mă, mai poţi, mama ta de profesor?!
    Cică omul, spre deosebire de oricare alt animal, este singurul care se adaptează oricărei nenorociri, oricât de mare ar fi ea. Alt animal ar muri subit, omul nu. Acum, nu ştiu dacă vorba asta să o iau ca pe ceva de bine sau de rău.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.