Câte şanse are să ajungă întreagă în bătătură o căruţă la care sunt înhămate nişte gloabe hrănite ca-n „Fefeleaga” şi care mai are, pe deasupra, osia frântă, roţile pătrate, frâna trasă la deal şi stăpânul mai gras decât gloabele la un loc, trântit în vârful atelajului?

După aproape 5 ani de când căruţa integrată cu număr de RO o tot dă din şanţ în şant, pe drumurile „aquis”-ului comunitar, să nu ne fie de oftică ziua aia în care, scârţâinid din toate curelele, nu vom mai găsi bătătura spre care am pornit.

Un ministru despre care „vom mai auzi” a scos, ieri, una de pus motto la integrare: „Dacă mai întârziem cu reforma din Justiţie, în curând vom fi un stat eşuat”. Adică, RO e un stat eşuat, dar asta nu trebuie s-o ştie mulţi, că ne vorbeşte lumea. E ca şi cum ai umba cu cioara vopsită, dar în negru.

Să fim sinceri: cine dintre românii treziţi cu noaptea-n cap de grijile familiei nu a gândit măcar o singură dată pe zi, în slalomul lui disperat prin statul român, că „nu avem nici o şansă”?! Eh, măcar familia să fie întreagă şi sănătoasă, ca să ai de ce s-o iei de la început, dimineaţă după dimineaţă, cu speranţa că poate o veni şi începutul ăla care se va sfârşi…

S.D.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.