„Foaie verde de… dezastru”

0
65

Subtitrarea mediatică a aşa-numitului „dezastru” din învăţământ pare să blureze imaginea de ansamblu din educaţia românească. Ştirile despre evaluarea naţională a candidaţilor pe locurile din licee, Bacalaureatul absolvenţilor de liceu, Titularizarea profesorilor şi, recent, concursul de suplinire în învăţământ au avut în titlul lor, invariabil, cuvântul „dezastru”.

 

Totuşi dezastrul este, deopotrivă, intra şi extraşcolar. A-l vedea în prezent fără să-i identifici cauzalitatea pare să fie nota generală a abordărilor din cotidian (Jalnice sunt acele „reportaje” a căror miză e băşcălia „perlelor” pescuite din lucrările celor examinaţi. Amintesc de „gazeta de perete” sau „opinia publică acuză” practicate sub comunism). La ce s-ar fi aşteptat populaţia după valul de nedreptăţi comise împotriva domeniului educaţiei, în ultimii douăzeci de ani? Veniturile profesorilor au scăzut poate că direct proporţional cu rata „dezastrului” din şcoli. Promisiunile electorale neonorate nu încep din 2008, când toţi parlamentarii au votat legea care aducea cadrelor didactice o majorare salarială de 50% (reală, creşterea ar fi fost de 34%), o lege care nu s-a mai aplicat „din cauza” crizei mondiale. Dar, luată ca reper, această neîmplinire s-a cumulat cu tăierea a 25% din veniturile bugetarilor, cei mai afectaţi fiind, din nou, profesorii.

 

„Dezastrul” românesc nu este singular, ci se încadrează într-un fenomen global, educaţia fiind, din prisma bugetării de la stat, o „paria” aiurea, pe mapamond. Excepţii de genul Finlanda etc nu fac decât să confirme, încă o dată, regula. Stabilizat de comunişti, învăţământul românesc a devenit, după 1989, un imens teren supus experimentelor de tot felul. Îi lipseşte un „ceva” organic, pe care dascălii cu experienţă – mulţi ieşiţi la pensie, alţii în pragul pensionării şi, de aici, al alungării definitive din sistem – l-ar putea numi cu uşurinţă şi, de ce nu, nostalgie. Dar dascălii nu mai contează – se spune că sunt refractari la reformă, preocupaţi doar de propriile salarii, mai slab pregătiţi decât propriii elevi. Subminaţi în reprezentarea lor socială şi de către liderii de sindicat, dascălii asistă pur şi simplu la radierea identităţii lor profesionale, la prăbuşirea în efect de domino a pilonilor pe care stătea altădată societatea.

 

S.D.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.