Unii membri SÎP mai au puterea să ţină steagul sus

Sindicaliştii din învăţământul buzoian aşteaptă un răspuns oficial de la prefectul judeţului, Paul Beganu, altul decât cel informal, oferit în biroul din „Casa Albă”, delegaţiei acestora, în marginea acţiunii de pichetare a Prefecturii, desfăşurată miercuri, 5 octombrie a.c. Publicăm cele două documente pe care liderul Sindicatului din Învăţământul Preuniversitar (SÎP) Buzău, profesorul Ion Dobre, le-a înaintat prefectului, o „Scrisoare deschisă” şi o „Adresă”.

 

Documentele pot fi consultate astfel şi de către membrii SÎP, foarte mulţi dintre aceştia încetând să mai creadă în idealurile sindicalismului, în ciuda faptului că sunt plătitori de cotizaţie. Liderul SÎP ne-a explicat ieri că, în baza legii, reprezentantul Guvernului în teritoriu, prefectul, este obligat să colaboreze cu sindicatele, fapt deloc manifest în ce îl priveşte pe Paul Beganu şi din cauza intermedierii dialogului dintre profesorii sindicalişti şi prefect. Formalităţile stabilite prin legislaţia sindicală fac imposibilă colaborarea directă dintre cele două părţi. La rândul lor, sindicaliştii din educaţie au superiori, în ierarhia federală şi confederală, care le împiedică accesul direct la masa negocierilor locale. (S.D.)

 

SCRISOARE DESCHISĂ

5 octombrie 2011, Buzău

 

Domnului PREFECT

 

          5 octombrie, Ziua Internaţională a Educaţiei, o zi în care toţi factorii implicaţi în desfăşurarea procesului de instrucţie şi educaţie, cei care au responsabilităţi şi putere decizională, ar trebui să identifice noi modalităţi de îmbunătăţire a actului educaţional, de asigurare a condiţiilor minime şi obligatorii pentru ca unităţile şcolare din România să ajungă la standarde europene, dar şi pentru atragerea şi menţinerea în sistem a personalului performant.

Fiecare ministru al educaţiei a dorit să-şi impună propria viziune privind reformarea învăţământului, însă niciunul nu a obţinut alocări bugetare care să permită implementarea reformelor avute în vedere.

Din nefericire, la fel ca în ultimii 20 de ani, şcoala românească se confruntă cu lipsuri majore. Noua lege a educaţiei nu a reuşit să înlăture sau să amelioreze carenţele sistemului de învăţământ, dimpotrivă, a bulversat sistemul şi a amplificat nemulţumirea salariaţilor, a părinţilor şi elevilor, datorită inexistenţei actelor administrative subsecvente Legii Educaţiei Naţionale.

          Totodată, procentul din PIB alocat învăţământului în ultimii ani a fost total insuficient pentru desfăşurarea în condiţii normale a procesului instructiv – educativ şi a avut efecte negative asupra sistemului educaţional. S-a ajuns în situaţia inacceptabilă în care, din lipsă de fonduri, au fost blocate posturile vacante, ceea ce îngreunează activitatea în unităţile de învăţământ. Mai mult, salariile personalului din învăţământ, care oricum erau printre cele mai mici din sectorul public, au fost drastic diminuate, astfel încât mii de cadre didactice calificate părăsesc sistemul, în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerat. De asemenea, din lipsă de fonduri au fost abandonate sute de proiecte de investiţii în infrastructura şcolară, multe dintre acestea aproape de finalizare.

          Un alt fenomen îngrijorător este abandonul şcolar, care se manifestă atât în mediul rural, cât şi în cel urban, a cărui cauză  principală este sărăcia datorită căreia multe familii nu pot suporta costurile şcolarizării. O altă cauză a acestui fenomen o reprezintă lipsa unei oferte educaţionale care să fie în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii.

În ultimii ani, obiectivul major al actualei guvernări – de politizare a tuturor structurilor statului –  s-a manifestat şi în învăţământ, unde unicul criteriu de promovare în funcţii de conducere a fost cel al apartenenţei politice.

Lipsa totală de consideraţie a Guvernului BOC faţă de partenerii de dialog social s-a manifestat şi în relaţia dintre conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi federaţiile sindicale reprezentative din învăţământ, prin mimarea sistematică a dialogului social. La nivel local, lucrurile merg şi mai rău. Nu a existat şi nu există dialog, nici măcar mimat.

Sindicatul Învăţământului Preuniversitar „Prof. Ion Neacşu” Buzău, care reprezintă peste 6000 de membrii de sindicat, solicită Prefectului şi parlamentarilor puterii din judeţul Buzău să intervină pe lângă  Guvernul României, Parlament şi pe lângă toţi  factorii decizionali pentru a trata sistemul de educaţie cu seriozitate şi responsabilitate.

Este imperios necesară alocarea unui procent de minim 6% din PIB, pentru finanţarea învăţământului, aşa cum prevede Legea Educaţiei Naţionale, pentru că reformarea învăţământului nu se poate face fără resurse financiare.

Alocarea a 6% din PIB va permite finalizarea proiectelor de investiţii aflate în derulare, dar şi o salarizare decentă a personalului din sistem, care să ţină seama de importanţa socială a muncii acestora. Din punct de vedere salarial, în ultimii ani, personalul din învăţământ a fost dezavantajat în raport cu alte categorii de bugetari. Executivul trebuie să găsească soluţii pentru plata, în regim de urgenţă, a diferenţelor de drepturi salariale obţinute de angajaţii din educaţie prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Un învăţământ performant nu se poate face fără a asigura numărul minim de personal necesar pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii unităţilor de învăţământ preuniversitar, astfel încât se impune adoptarea urgentă a unui act normativ care să permită deblocarea posturilor vacante şi ocuparea acestora.

Solicităm elaborarea imediată, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a unor programe şcolare care să ţină cont de noile realităţi de pe piaţa forţei de muncă.

Sindicatul Învăţământului Preuniversitar „Prof. Ion Neacşu” Buzău cere  Primului – Ministru, domnul Emil BOC, prin Instituţia Prefectului Judeţului Buzău, să emită hotărârea de guvern privind sectoarele de activitate la nivelul cărora se negociază contractele colective de muncă, pentru a putea începe negocierea  unui  nou contract colectiv de muncă la nivelul sectorului învăţământ.

 

Întreaga clasă politică trebuie să conştientizeze că ignorarea în continuare a acestui domeniu strategic – învăţământul – va avea consecinţe dezastruoase pe termen lung asupra evoluţiei societăţii româneşti în ansamblul ei.

 

 

PREŞEDINTE,

Prof. ION DOBRE

 

Adresă

Pe 5 octombrie 2011, Ziua Mondială a Educaţiei, sindicaliştii din învăţământul buzoian  îşi doresc o ŞCOALĂ MODERNĂ, PERFORMANTĂ, EUROPEANĂ.

Cum arată acum învăţământul din România:

  • Lipsit de viziune, fără o direcţie clară şi într-o stare permanentă de confuzie;
  • Cu un buget de 3% din PIB, total insuficient pentru nevoile şcolilor;
  • Cu un personal didactic şi nedidactic trăind la limita subzistenţei;
  • Cu posturi blocate care îngreunează activitatea în unităţile de învăţământ;
  • Cu numeroase cadre didactice care solicită concedii fără plată sau îşi depun demisiile din cauza salariilor foarte mici;
  • Cu şcoli insalubre şi construcţii nefinalizate, ceea ce obligă elevii şi preşcolarii să înveţe în spaţii improvizate;
  • Cu elevi  care nu frecventează şcoala din cauza sărăciei;
  • Cu o politizare excesivă a procesului de învăţământ;
  • Cu decizii luate fără consultarea partenerilor sociali.

 

Sindicatul Învăţământului Preuniversitar ”Prof. Ion Neacşu” Buzău şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ solicită Prefectului judeţului Buzău să transmită Guvernului României, Preşedintelui României şi Parlamentului cerinţele noastre:

ü     Acordarea, începând cu 1 ianuarie 2012, a 6% din PIB Educaţiei, conform art. 8 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011;

ü     Asigurarea fondurilor necesare pentru plata integrală a salariilor până la sfârşitul anului 2011;

ü     Acordarea de urgenţă a sumelor restante, obţinute prin sentinţe judecătoreşti;

ü     Deblocarea posturilor pentru desfăşurarea activităţii normale în unităţile de învăţământ;

ü     Consultarea partenerilor sociali în luarea deciziilor;

ü     Renegocierea contractului colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unităţi şcolare;

ü     Salarii decente pentru personalul din învăţământ, la nivelul celor din UE;

ü     Respect pentru profesori, elevi şi părinţi.

 

 

Biroul Operativ al SÎP Buzău

 

5 COMENTARII

  1. Domnu Ziaristu ??? Nu te prinzi ca e un subiect deja consumat sub raport discursiv ? Sindicalismul nu mai exista. Este doar un decor in peisajul servilei Societati Civile. Este cel mult un sindicat hepatic .A debutatt de multa vreme cu un icter. Acum e galben intens. Stiu ca trebuie cineva sa scrie. Scrie !!! Resturile nu merita insa nici macar o rotire de condei. Nici macar o flatulenta. Scrie Heliade !!! Scrie !!! Face bine la stomacelul bardului – cetatean . Nu o sa fie ros de dileme.

  2. Am fost şi rămân ferm pe poziţia mea: în şcoală cea mai bună formă de organizare şi desfăşurare e disciplina militară pusă pe o platformă de respect, onorabilitae, punctualitate, creativitate şi ierarhie competentă.
    Un dascăl bătrân, în anii 49, 50 când a apărut minşcarea sindicală şi a fost convocat la şedinţă, fiind puţin cam cu un şpriţ în nas, a întrebat pe cei din prezidiu: „Ce sindilic, tovarăşi ,ce-i aia sindilic, nu vă ruşine”… Rămân la întâmplarea aceasta şi în prezent!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.