Dacă cineva mi-ar fi spus că la un meci, ultimul al sezonului, contra vicecampioanei, vor asista, cu tot cu oficialii aflați la post, maxim 100 de oameni, cred că, măcar în sinea mea, l-aș fi considerat tâmpit. Da’ rău! Ce vorbești băi, frate? Eu zic 150 nu pentru că-s băiat bun, ci pentru c-am făcut matematica cu femeia de serviciu. Ce jenant! Pe banca marinarilor era George Buricea, antrenorul Naționalei, la noi în haită, se auzea ultimul urlet de luptă al lui Zavi Dumitrana.
Meciul începe cu goluri multe, faze frumoase, atacuri rapide. Spectacol. Rare faze cu șut după mai mult de șase pase; șutul decisiv venea aproape imediat după fluierul de repunere de la centru, iar în 90% din cazuri era gol. Ca exemplu, 25 de reușite în minutul 17. Nu-i cunosc eu pe constănțeni, să vă zic de unul sau de altul că m-ar fi impresionat, dar dintre ai noștri, cu siguranță, Malasinskas, Gopșa și Komok. Oamenii cu golurile și cel care a parat de vreo trei-patru ori atacurile CSM-ului. Au avut buzoienii și trei goluri avans, la fel și băieții lui Buricea. Cap la cap până la pauză și 20-19.
O începem pe-a doua cu doi oameni mai puțin, pentru că am avut doi eliminați în ultimele faze ale primei jumătăți, dar reușim să păstrăm ecartul datorită a trei goluri frumoase marcate de Ivancenco, Malasinskas și Anton. Nu prea mult însă, doar până în minutul 36. Apoi bolovanul a început să se rostogolească spre poarta noastră :((( M-am și bosumflat imediat ce oaspeții au luat avânt la două lungimi, dar Komok din poartă și Zavi & Co pe atac au dus iar tabela acolo unde am vrea să o vedem mereu. Nu trebuie omis faptul că oaspeții au folosit o grămadă de jucători tineri, mulți dintre legionarii care au dus Constanța pe locul doi fiind deja plecați în vacanță prin țările lor. Așa ajungem la cinci goluri diferență în minutul 51 la un scor imposibil de anticipat, 38-33. Și închidem la 7 (șapte!!!) goluri.
*Printre spectatori l-am identificat și pe Daniel Anca, antrenorul fetelor de la Gloria, despre care însă, responsabilii cu răspândirea zvonurilor spun că nu va rămâne la Buzău și în sezonul viitor.
*În minutul 46 era să fim martorii unei accidentări urâte a marinarului Daniel Susanu, agresat de Meduric al HC-ului, dar la final ni s-a confirmat că era doar o ușoară luxație și nu de o dislocare a umărului. Dealtfel el a și revenit în teren pe minutele de final și a marcat chiar de două ori în poarta noastră!
*Zavi Dumitrana și-a luat rămas bun de la Buzău cu 9 sau 10 goluri, scuze!, știți cu cine am făcut matematica în clasele primare :))) Plus un tablou cu tricou personalizat oferit de Răzvan Voicu, team managerul haitei.
Foto și text: Laurențiu Marin și Vali Mocanu
