Sună un telefon în noapte: „Dom’le, vreau să-l iau dar nu ştiu cât să dau!” Păi, din câte ştiu, nu se mai poate da, că-s jandarmi peste tot, camere de luat vederi, microfoane. „Ba se dă, dom’le, îţi spun eu sigur că se dă!” Pe ce te bazezi? „N-ai văzut în vară câţi au luat din ăia care nu meritau?!” O fi fost bafta, inspiraţia de moment… „Care baftă, frate?! Care inspiraţie!? Banu’! Dai şi iei! Problema e că nu ştiu unde, cât şi cui!” Şi eu de unde să ştiu?… „Faci pe prostu cu mine? Hai, domnule, trebuie să fie ceva-cumva! Nu se poate să nu fie!”

 

Da, trebuie să fie „ceva-cumva”… E faza cu ursul care merge prin lătratul câinilor, în care românul se bazează instinctiv. Cum să le spui acestor români că s-au dus vremurile cu „frauda de la Bacalaureat”? Că totu-i „pe bune”, când au rămas falii din totul ăsta în care „se poate” şi „se va putea” până când iar „o să se poată”… Românul crede în viaţa de apoi – n-ai cum să-i explici lui şi să-l convingi că „aşa ceva nu se egzistă”! Dar „subiectul” este atât de ocultat încât despre el nu se vorbeşte decât prin „semne”. Metafizică pur-sânge, nu alta!

 

De-aia spunem: dacă aveţi probe fizice ale acestei presupuse existenţe a ŞPĂGII de la Bacalaureat, vă rugăm să le depuneţi aici, fie şi sub protecţia anonimatului. Noi vom culege informaţiile dvs. (folosiţi opţiunea „comentarii” sau adresa redacţiei) şi ne vom duce cu jalba în proţap la Inspectoratul Şcolar Judeţean, să dăm cu frauda de pământ. Pe bune! Am mai făcut-o şi ne plac sporturile astea extreme! Măcar de curiozitate, încercaţi să turnaţi „scorurile” de la Bacalaureat aici!

 

S.D.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.