Califatul Champions League

Ceea ce s-a întâmplat în vara(deja) trecută cu exodul spre Arabia Saudită are multe în comun cu povestea chineză din 2016-17-18. În bune și în rele, c-așa-i în… fotbal. (Era să zic „tenis”! Ups!) Fotbaliștii bunicei spre buni s-au umplut de bani pe final de carieră, 99% dintre ei plecați  în aplauze de la cluburile lor din Europa, iar cei care îi criticau adaptau la realitățile momentului zicala cu vulpea care zice că îs acrii strugurii la care nu poate ajunge. Apropo, câți dintre noi, indiferent de sectorul în care lucrăm azi pe un salariu, să zicem de 1000 de puncte, n-ar pleca în secunda 2 la un nou angajator care i-ar oferi triplu într-un contract de 2-3-5 ani? Iar angajatorul ăsta să nu fie românaș de-al nostru din Buzău, Galați ori Timișoara ci vreun, să zicem, italian cu o fermă la Dridu ori Călinești.

Toți vrem bani mai mulți pentru cele 8-10 ore pe care ni le petrecem la muncă măcar 5 zile pe săptămână. Îi certăm pe cei ce plecau de la 2 milioane la măcar zece, ne inflamăm că refuză să mai joace la Liverpool, Lazio ori PSG de parcă i-ar păsa cuiva de părerea noastră. Ori suntem ipocriți și nu ne punem în locul lor, ori ne dăm prea multe aere și riscăm să ne prindă vreun curent pe la șale.

Visul cu emanciparea fotbalistică a Chinei s-a destrămat după 2-3 ani. Visau la Mondiale(să le găzduiască ori să le câștige), aduseseră antrenori cu pedigree șa cluburi și națională(Marcelo Lippi), dar dacă te uitai la un meci, poate două într-o etapă riscai să te intoxici de lehamite. Falimentul a venit cam în aceiași perioadă cu apariția Covid, dar declanșat de spargerea bulei imobiliare. Mai e cineva interesat azi de Beijing Guan, de Sunning, Evergrade sau Wuhan? Poate doar pariorii să mai știe ce o fi pe acolo , că-n rest…

Saudiții verii 2023 par să nu aibă aceleași probleme financiare. Puțurile de petrol turează la maxim, toată lumea bună a fotbalului europeanvisează să vadă un Brozovici, Neymar sau Henderson la vreo siperforță Damac si Al Tai. Mine de aur au deschis baieții din Saudia, nu-i așa?

Pe Ronaldo sau pe Neymar ori Benzema îi înțelegi, cp doar 100-200 de milioane pe an păreau bugetele unor cluburi super-tari în niciun caz salariul unui singur jucător.

Ăștia vând și tricouri, deci marketingul e mai degrabă ceea ce-i interesează pe responsabilii fotbalului saudit. Dar, hai sp fim sinceri și să vedem cât de profitabili sunt jucătorii români acolo. Că eu nu prea cred că Burcă, Tănase, Tătărușanu ori Cordea vor vinde împreună într-un an cât vine Neymar într-o zi! Sau Mane, sau Kante, sau Firmino. Jucători minunați cu 2-3 ani în urmă, dar care azi nu mai aveau loc în Europa decât la echipe second hand gen Sevilla, Marseille ori Everton. Ultimii lor angajatori au zis „Bogdaproste” c-au scăpat de ei, de salariile și comisioanele în consecință.

Fereastra de transfer din iarnă va mai detona câteva fumigene, dar eu aștept primăvara cu un mare Comitet Executiv al UEFA și o propunere țintită de a primi în competițiile europene, iar aici mă refer la Champions League firește, al super-bogaților de la Al Ahli, Al Nassr, Al Hilal și Al Ittihad.

Toate patru la pachet, cu istorie în continentul asiatic, cu pedigree în familia regală, cu loturi garnisite cu jucători magnifici în urmă cu  5-10 ani și cu promisiunea unor investiții financiare ori chiar dublarea premiilor oferite astăzi de dl. Ceferin și băieții săi în costume de 2.000 euro.

Și pentru că îmi plac pariurile vă propun unul: ca în maxim 3 ani Saudi Super League va veni să joace meciurile intra-săptămânale cu PSG, Dortmund, Inter, Real și Man City. Iar în Califatul Champions cu greu, infinit mai greu, vor mai veni săraci precum Dinamo Zagreb, Ludogorets, Copenhaga sau Slavia Praga. Noi suntem oricum rătăciți în deșert…

Vali MOCANU