Adrian: „Am vazut materialul la televizor si, nu-mi venea sa cred in ce mizerie crunta pot sta niste copii asa mici!
Am ramas socat, marcat!
Cineva scria mai sus:ce fac autoritatile?
CHIAR ASA, CE FAC?
Unde sunt bogatanii Romaniei care se sparg in figuri pe la tv, toate zuzele, vedetele ?
NU, tot noi, oamenii simpli trebuie sa facem ceva!
Trebuie sa facem ceva pt oamenii astia!
Nu am cine stie ce posibilitati, dar am sa donez din putinul pe care il am si, in curand, am sa imprumut o masina sa le duc toate hainutele baietelului care iau ramas mici si ceva alimente , jucarii!
Poate or sa fie mai multi sa faca un efort pt ei!”
Liliana: „eu stiu ce inseamna suferinta, sa-ti doresti sa pleci la munca dar nu ai cu cine lasa copiii acasa, la tara nu ai servici, pamantul sa-l lucrezi nu ai bani sa platesti lucrari agricole si productia este nesatisfacatoare. eu am ajutat niste copiii din parohia parintelui care imi sunt si rude , dar am ramas vaduva cu un copil de 3 ani si nu-mi ramane decat sa ma rog pentru copiii aflati in dificultati materiale, pentru ca nu-i mai pot ajuta cu altceva. cinste preotului care se lupta pentru ei si doamne ajuta”
Ionuţ Adrian: „pai ce inspiratie, tata, sa aiba? stii cazul ramnicelu, jonathan scheele, oile si integrarea romilor? cica i-au instruit pe astia cum sa aiba grija de oi (adica agronomie, taica), consiliere (antidepresiva, sa nu mai aiba complexul de rrom) etc etc etc. la finalul proiectului, fiecare participant a primit vreo 10 (cred) oi, sa le poarte de grija, sa le asigure traiul zilnic – lapte, lana, miei etc. dupa vreo 6 luni, vine scheele in vizita (deh, proiectul era un best practice, cu roma people insertion…). oamenii terminasera de mancat oile si cerseau pe la primarie VMG-ul. singura autoritate inspirata e popa. tot autoritate e. desi, io cred ca ii invata cu narav. cand spun plasament, ma refer nu la casa de copii, ci la plasarea acestora in familii, in grija asistentilor maternali, care trebuie sa aiba niste studii, evaluari psiho etc. acesti asistenti maternali sunt platiti de STAT (eh, se mai implica si statul…). stiu cazuri in care copiii o duc incomparabil mai bine. si pentru asta nu tre sa fii decazut din drepturile parintesti. e de ajuns ca DGAPSC sa constate ca acel copil este neglijat de catre parinti. preotul stie asta, dar probabil ca da bine sa arate ca el face si drege. e laudabil ceea ce face, dar nu cred ca-si da seama ca, la cantina aia sociala, mai trebuie spalate si vasele. si n-o sa aiba cu cine sa le spele (vezi cazul deva cu oamenii nemultumiti de carnatii de Paste). omul ala cere bani sa faca o cantina? dumnezeule, si ce pune pe masa? ce-o da Al de sus? probabil ca asa au gandit si amaratii aia cu 10 copii, iar viata le-a jucat o festa. pana la un punct, ce face el, pastorul comunitatii, e laudabil. de la un punct incolo, e desuet, fariseism, daca ar fi sa fiu acid. nu cred ca proiectele sociale ample au un mare succes. o solutie ar fi: luat in mod organizat pamantul in arenda de la cei care nu mai pot munci, cultivarea lui (bune-ar fi niste rosii de glodeanu, nu ca alea din turcia), cresterea animalelor. agricultura de semizubsistenta se numeste, dar nu se moare de foame. adevarat ca nici lux nu e. primaria nu are bani, iar asta nu e un secret. dar se pot face lucruri marunte – salubrizare, utilizand forta de munca excedentara pe plan local. ca nu se pot face plati directe, asta e clar. dar, prin hotarari de consiliu, s-ar putea ca cei care au muncit sa zicem xx ore in folosul comunitatii sa fie scutiti de la plata impozitului. de-aia n-o sa ajung io primar niciodata, vezi? carmen avram e de admirat, dar aici a gresit fundamental: a tras un semnal de alarma, a iesit ceva lacrimogen, a beatificat preotul, dar nu a pus o intrebare simpla: bai tata, tu cand ai muncit ultima oara? ce stii sa faci? dulgherie, tamplarie, pomicultura…”
