Am crezut că dacă schimbăm antrenorul vom schimba și norocul. De fapt ar fi trebuit să schimbăm mentalitatea oamenilor care vin să antreneze echipa națională. Căci aici fiecare vine cu grupul lui de “favoriți”, cu micile biznisuri de a vopsi jucători fără absolut nici-o performanță în fotbalul serios, de a-și înflori CV-ul în vederea unui viitor contract în Golful Persic.

Dăm gol și apoi începem să plimbăm mingea între fundași și mijlocașii centrali. Ocazii au fost câteva să dublăm avantajul creat de Pușcaș în prima repriză, dar totul părea doar întâmplător, nimic gândit, construit, planificat. Noi o frecam, iar irlandezii ne demonstrau cât de slabi și cât de nedotați “pă tehnică individuală” pot fi. Iar când noi trăgeam de timp, inclusiv cu niște schimbări înfiorător de proaste, și toate în a betona apărarea și a proteja un amărât de 1-0, ei lovesc cu capul peste Toșca, un fundaș care tot păcălește fotbalul de vreo câțiva ani buni, apoi Nistor doarme când Whyte pleacă de lângă el și lovește cu capul pentru un 1-1 la care înalții, dar fără cap, Chiricheș și Nedelcearu erau spectatori fără bilet.

Nu-mi pare rău că am asistat la acest nou meci mizerabil, ci doar că în pauza meciului mi-am pierdut telefonul mobil. Degeaba am tot sunat eu la el, ca și mulți dintre amici mei, îl pusesem „pe silent” tocmai pentru că lumea cerea “live”-uri ca să simtă atmosfera dintr-un stadion gol.

Ce ne-o păți pielea luni la Klagenfurt, cu așa folbaliatori de toată jena, vai de lume, vai!

Vali Mocanu

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.