Lacul Vulturilor denumit și Lacul fără Fund este un lac periglaciar aflat în Munții Siriului, la o altitudine de 1.420 m, în apropierea localității Gura Siriului din comuna Siriu. Cele două nume ale acestui lac provin din două legende. I se spune Lacul Vulturilor deoarece în trecut ar fi fost locul unde vulturii vin primăvara să-și învețe puii să zboare, în timp ce titulatura Lacul fără Fund provine dintr-o altă legendă, despre un cioban care și-a lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a plecat iar după un an, oierul și-ar fi regăsit bâta în apele Dunării.

Spre Lacul Vulturilor sunt 4 trasee, însă noi l-am ales pe cel cu plecare din Crasna. De la DN 10 sunt aproximativ  15 km până la Lac din care 6 km se pot parcurge cu mașina pe un drum forestier. Iarna, traseul este unul greu accesibil din cauza zăpezii foarte mari care face  aproape imposibilă înaintarea. Dacă ești singur cu siguranță nu ai ce căuta pe munte, mai ales în aceste condiții și mai ales că semnal la telefonul  mobil nu ai decât în două puncte de pe  traseu. Rachetele de zapadă pot fi de un foarte mare ajutor. Îmbrăcămintea lejeră prin care să nu treacă vântul dar care să fie și respirabilă, cagula, busola sau gps-ul, ochelarii de soare sau vânt și un termos cu un ceai fierbinte sunt indispensabile dacă dorești să ajungi la Lacul Vulturilor, înainte de topirea zăpezii.

Principalul impediment nu ar fi frigul, pentru că te încălzești mergând, însă zăpada foarte mare și vântul puternic ce poate sufla cu peste 60-80km/oră te pot întoarce oricând din drum. Nu vreau să sperii pe nimeni dar aventurarea pe acest traseu poate fi extrem de periculoasă. Odată ajunși în golul alpin, ceața și zăpada pot ascunde orice repere pe care le-ai cunoaște iar  vântul și frigul te pot rătăci, în cel mai fericit caz. În asemenea condiții, orice greșeală te poate costa viața, așa cum s-a întâmplat în 1981 cu 3 persoane dintr-un grup de 5 ce vroiau să petreacă revelionul acolo.

Cu 3 zile în urmă, coborâse pe același drum, prietenul nostru, nea Teo Cârdei, pe ceață și vânt, condiții  din care a ieșit cu bine doar pentru că fuseseră 6 inși și au putut rupe pe rând zăpada fară să se abată foarte mult de la traseu. A mers și cu noi pentru că nu vrut să ne lase singuri și eventual să ne caute după aceea. De data aceasta, am avut parte doar de zăpadă și vânt, așa că nu ne-am rătăcit și am ajuns obosiți, dar cu bine, la destinație. E o zonă foarte frumoasă unde ai ocazia să vezi capre negre și urși, animale tot mai speriate în ultimii ani de cei care aleg să ajungă acolo cu mașini de teren, ATV-uri sau motociclete. Mulți dintre aceștia fac doar act de bravură și umplu toate locurile posibile cu urmele mașinilor lor, aruncând  diverse deșeuri sau distrugând  singurul loc de refugiu din zonă – o cabană vânătorească.

Deși Lacul Vulturilor are un potențial turistic deosebit, în zonă nu există un loc de cazare decât la 15 km distanță, jos, la cabana de la Valea Neagră. Acest lucru trebuie privit mai degrabă ca un avantaj decât ca un neajuns. De multe ori, s-a demonstrat că aglomerarea excesiva a zonelor turistice poate fi extrem de dăunătoare pentru animale și pentru păstrarea caracterului natural al acestor meleaguri.

Așadar,  dacă doriți să ajungeți la Lacul Vulturilor încercați să parcurgeți drumul pe jos și mai ales în liniște. Este mult mai sănătos și, poate așa, nu veți fi ultimii care vă veți bucura de o zonă unică în Buzău, în care viețuitoarele pădurii, din ce în ce mai puține, se simt, încă, acasă.

Vali BLIDARU

2 COMENTARII

  1. Da, e un loc minunat, ceea ce nu se spune despre lac este nu numai reperele turistice si…stiintifice ci lucrurile ciudate ce se intampla acolo si patite pe pielea mea si a celor cu care am fost acolo…plus ca socheaza aliniamentul sau pe harta tarii cu alte puncte in care se intampla lucruri misterioase….sa mai zic de legendele animalului ciudat care a iesit din „cele mai de jos” ale pamantului („pamantul gol”?!) si se afla acum, dupa unii localnici, in apele lacului de la barajul Siriu….

  2. Şoc! Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici îşi au aici căsuţa, iar mai jos, într-o poiană, stă lupul cel rău. Din când în când, la zi de sărbătoare, extratereştri coboară pe vârful Mălâia din ozeneurile lor roşii cu dungi galbene (o fi Ferrari, o fi vreo acadea?)şi o pun de un picnic la mal de lac. Băi, cum le mai scot ăştia cu lucrurile misterioase, aliniamente şi alte minuni din zona dealurilor buzoiene, de zici că aici stau suprapuse toate piramidele din Egipt şi America de sud… Umblu pe aici de ani buni şi mie, ca un făcut, nu mi s-a întâmplat nimic ciudat. O fi de la vreun vaccin făcut în copilărie, o fi de la palincă, nu ştiu. Buzăul este destul de frumos şi merită a fi văzut şi fără poveştile astea paranormale. Şocaţilor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.