Antrenament cu public și multe vedete

Vine Dinamo la Buzău o dată, poate de două ori pe an, iar o asemenea partidă era greu de ratat pentru publicul buzoian de handbal. Și din nou vin eu și mă mir de numărul extrem de redus de spectatori în raport cu fetele de la Gloria, dar luați-o ca pe o constatare neutră, nu judec eu gusturile oamenilor. Însă o multinațională de genul campioanei României parcă ar fi păcat s-o ratezi, nu?

1 de 16

Cu un început curajos și cu minute bune de avantaj pe tabelă, „lupii” au atacat cu curaj poarta lui Cumpara, doar că sârbul este și bun/inspirat, dar și protejat de „câinii” de pe propriul semicerc. Racoțea, Akimenko ori Rosta păreau să muște de-adevăratelea din băieții noștri aflați în atac. Un 15-11 la pauză pentru oaspeți nu miră și nici nu deranjează pe nimeni.
Doar că după ce m-am salutat cu ex-ul Alin Oprea și cu familia Iordache de la Berca îmi sare în ochi un om cu care de mulți, mulți ani încerc să stau de vorbă. E Petre Cozma, tatăl lui Marian, fostul campion al lui Dinamo & Veszprem. Pentru cititorii noștri mai tineri, puțini cei drept, să spunem că fostul pivot al Naționalei a fost omorât, înjunghiat de-o bandă de babuini(în februarie 2009) în orașul maghiar pentru care era un superstar. Eu eram acolo într-o vacanță, oferită soției mele pentru ziua sa de naștere, iar evenimentul acela a rămas veșnic în amintirile familiei noastre.
Nu contează ce am vorbit în cele câteva minute, ci doar mărturisita părere de rău că ne-am cunoscut în asemenea circumstanțe. El mi-a arătat poza fiului său de pe peretele Sălii Sporturilor și mi-a zis că Buzăul, după București, este al doilea cel mai drag oraș din lumea handbalului românesc pentru respectul și onoarea arătate celebrului său fiu.

Hai și cu ceva despre repriza a doua, să nu care cumva să credeți c-am plecat la bere cu rapidiștii din familia Amaricăi care mă tot vânau de ceva vreme pe motive de morfologie idiosincromatică. Iar mie mi-era frică de subiectul ăsta, să fim serioși ;)… Deci multe goluri în partea secundă, cei doi antrenori și-au permis să lase la cabine jocul bazat pe defensivă. Așa că cele 36 de goluri marcate acum cu zece mai multe decât în primele 30 de minute, au făcut deliciul publicului împăcat deja cu soarta meciului și cu un 35-27 pentru dinamoviști absolut meritat. Mai vorbim după meciul din weekend contra Sighișoarei și revenirea băieților de la HC Buzău pe „calea Victoriei”. Deci a victoriilor din Liga Zimbrilor, de care avem nevoie și mare dor.
Vali Mocanu