Pe unul dintre banner-ele galeriei noastre scria „LA ANUL JUCĂM ÎN B”, ceea ce de vreo trei sezoane este și obiectivul clubului. Greu de atins în urmă cu doi ani, semifinală cu Ceahlăul vara trecută, iar acum finala cu focșănenii. O finală aflată la al 7-lea episod în acest an competițional, cu patru victorii metalice și două ale vrâncenilor.
Se relua bătălia finală după un 1-2 în meciul disputat în weekend la Focșani, cu două absențe al naibii de importante pentru Buzău, iar aici mă refer la Tudor Șaim și la Bogdan Panaite. Dacă vor fi și altele, îmi cer scuze, dar la ce gafe am comis de-a lungul anilor…
Debutul meciului e perfect pentru toată lumea prezentă la stadion, mai puțin oaspeții. Asta pentru că Alin Manea deschide scorul după câteva minute de joc, exact pe scenariul meciului tur. Iar de-aici încolo urma să joace cu toate armele la vedere. Ai noștri cu o posesie și o construcție exact ca în perioada defilării prin campionat, iar moldovenii cu tentative pe contre și foarte periculoși la fazele fixe. Așa au apărut cele două ocazii ale lui Tchassem, pata de culoare din atacul CSM-ului și intervenția fantastică a lui Iulian Dinu după o căpățână a adversarului său nr. 1.
Vine pauza și cei aproape 2000 de oameni din tribune caută apa ca o izbăvire supremă. (Chestia asta, dar și toaletele pentru public ar trebui să fie priorități ale vacanței de vară, în caietul de sarcini al clubului din Crâng, părerea mea.)
Și începe a doua la fel cum s-a întâmplat și în prima, cu gol metalic în primele minute de la fluierul de start. De data asta e Valentin Robu cel care e lansat printre fundașii adverși de către „El Căpitan” Tudorică, dribling subtil și șut pe colțul lăsat liber de portarul lor. La 2-0 eu încep să mă gândesc dacă să las titlul pozitiv (stabilit la începutul meciului cu „Guru” Vali Mocanu) sau să mai aștept un pic. C-ați văzut ce-a fost în tur, nu?
În meci însă mai nimic decisiv, un roșu către banca noastră pentru că una dintre rezerve a pitit mingea, ieșirea lui Alin Manea/intrarea lui Chika Odoh în aplauzele întregului stadion, un galben pentru oaspeți dincolo de minutul 90, un corner și…GATAAAAA, SUNTEM FINALIIIIȘTI!
O promovare istorică, o aniversare frumoasă la 70 de ani de la înființare, o surpriză frumoasă pentru toată lumea fotbalului românesc și o poveste de neuitat pentru cei care au trăit aceste aventuri alături de Patrick Benga, Vali Stan, Gigel Guiu, Iulian Dinu, Alin Manea, „El Capitan” Tudorică și toți ceilalți băieți fantastici ai Metalului din Buzău!
Text și foto: Rareș Sterian & Aurelian Trifan
[…] fantastici ai Metalului din Buzău! Text și foto: Rareș Sterian & Aurelian Trifan The post Bucurie fără margini după promovarea Metalului first appeared on Observatorul Buzoian. Citeste mai […]