Surpriză pentru microbiştii buzoieni prezenţi la returul barajului pentru promovarea în Liga aIII-a, disputat sâmbătă pe stadionul ,,Cornel Negoescu” între Metalul şi C.S. Amara, scor 5-2. În momentul în care crainicul a anunţat numele observatorului, spectatorii au început să aplaude deoarece era vorba despre fostul fundaş al Gloriei Buzău, Costel Petre(37 ani), unul dintre cei mai apreciaţi jucători în vremea când evolua la gruparea din Crîng. Renumit pentru şutul său puternic şi fiind specialist în executarea loviturilor libere şi a penaltyurilor, microbiştii îi spuneau ,,tunarul de serviciu”. Petre a reuşit să marcheze multe goluri, unele extrem de importante iar în apărare s-a dovedit a fi un fundaş de fier.

Reporter: Ce sentiment te-a încercat când după zece ani ai revenit la Buzău?

Costel Petre: Având în vedere că am petrecut câţiva ani buni la Gloria, îţi dai seama că m-am ataşat foarte mult de acest oraş iar în momentul în care vin sau citesc o ştire despre Buzău, instantaneu, îmi aduc aminte de momentele de bucurie trăite aici. Pe lângă foştii colegi am şi mulţi prieteni iar revederea cu ei dar şi cu suporterii, mă face să simt o plăcere deosebită.

Rep.: Cum consideri perioada petrecută la Gloria?

C.P. Cu siguranţă, cea mai bună din cariera mea, cu multe realizări şi bucurii. Am trăit bucuria a două promovări, în mod special, cea în prima ligă şi a însemnat enorm pentru mine.

Rep.: Chiar dacă erai fundaş ţi-ai trecut de multe ori numele pe lista marcatorilor. Care goluri îţi vin cel mai mult în minte?

C.P. Cel decisiv de la Conpet când am înscris cu un şut de la peste 40 de metri din lovitură liberă, mingea lovind mai întâi bara, a sărit în afara liniei porţii  şi apoi cu un efect  ciudat s-a dus sub transversal şi golul din meciul tur al barajului de promovare în Liga I cu Poli AEK Timişoara. Acesta din urmă mi-a rămas întipărit în minte, datorită atmosferei din tribune şi faptului că era golul de 2-0 pentru echipa noastră. La un corner executat de Apostol am şutat cu exteriorul la colţul lung şi raportând la minutul în care am înscris, era foarte important însă păcat că nu am reuşit să profităm de acel avantaj, gazdele întorcând rezultatul în favoarea lor.

Rep.: Regreţi ceva din vremea când jucai la formaţia din Crîng?

C.P. Da. Regret faptul că nu mi-am organizat viaţa altfel. Mă refer la unele derapaje pe care le-am avut şi eu spun că au dăunat carierei mele. Mai precis, acele chefuri prelungite pe care le mai trăgeam din când în când. Eram însă tânăr şi cu mintea de la vremea respectivă dar important este că jucam titular indiferent de antenorii care au fost pe banca Gloriei iar asta înseamnă că mă pregăteam.

Rep.: Acum despre Gloria Buzău se vorbeşte doar la timpul trecut deoarece a dispărut de pe harta fotbalului.

C.P. Mare păcat că un oraş ca Buzăul, cu un public frumos, cunăscător al fenomenului şi avid după fotbal, să nu aibe echipă măcar în eşalonul second. Bineînţeles că s-au făcut unele greşeli care au dus la această situaţie neplăcută. Sper însă ca lucrurile să se îndrepte cât mai repede.

Rep.: Cum este trecerea de la driblinguri şi şuturi la cifre şi calcule având că acum eşti economist?

C.P. Am fost nevoit. Nu? Odată ce mi-am întemeiat o familie, trebuia să le asigur ceva şi cum nu a mai mers cu fotbalul am început să muncesc iar până să ajung economist am avut şi alte joburi. Acum lucrez la Societatea de Telecomunicaţii C.F.R. Constanţa şi îmi place ceea ce fac.

Rep.:Îţi împarţi timpul între serviciu şi familie. Pentru mişcare, mă refer la fotbal, îţi mai râmâne?

C.P. Da. O oră-două se găseşte timp să mai joc de plăcere deoarece fotbalul mi-a rămas în sânge. Odată pe săptămână joc la o echipă de old-boys la Constanţa.

Bucureştean,Costel Petre s-a stabilit în urmă cu şapte ani în localitatea Corbu, aflată la aproximativ 30 de kilometri de Constanţa.Tot atunci s-a căstorit cu Ramona(31ani) şi ea economistă, pe care a cunoscut-o prin intermediul unor prieteni când juca la Săgeata Năvodari. Fostul fundaş al Gloriei Buzău s-a mişcat destul de repede, devenind şi tată după ce soţia sa i-a dăruit o fată, Delia Elena. Cinci ani mai târziu în familia Petre a mai apărut un membru şi anume tot o fetiţă,Carla Mihaela.

,,Cariera de fotbalist nu mi-a oferit o situaţie financiară foarte bună dar în schimb am câştigat altceva.Este vorba despre o familie deosebită,soţia şi cele două fiice care reprezintă cea mai mare realizare din viaţa unui om precum şi un loc de muncă bun”,a punctat Costel Petre.

 

Adrian SOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.