Decalogul unui antrenor

Am de ceva timp în minte să scriu despre chestia asta, despre cel ce taie și spânzură în lotul de jucători cu care speră să obțină faimă, să-și atingă niște obiective, să câștige bani. Sosirea sărbătorilor de iarnă mi-a mai tăiat din elan, știam că voi atinge corzi sensibile, dar și anumite coarde. N-am vrut să le fie lehamite să-și mai bage furculița în bolul cu piftie ori în cel cu salată de boeuf. „Sunt și eu om”, ar putea suna una dintre cele mai nașpa glume ale sezonului.

Cum ar putea arăta o tablă de legi interioare, impuse de el către sine, adică de un antrenor către nenea ăla pe care îl vede dimineața în oglindă la ora pieptănatului (sau a spălatului pe dinți, după caz)? Hai să vedem dacă mă duce capul, că reacțiile vor fi furibunde, se moare copi mei!

1. Să nu vinzi iluzii angajatorului! Pentru că nu toți înțeleg fenomenul așa ca tine. Mulți dintre patronii, acționarii sau împrumutătorii unui club nu au făcut parte din fenomen până când nu au devenit operatori de credite. Ei știu să facă bani, să-i cheltuiască, dar dacă tu îi vei spune că gloabele din vestiar vor câștiga nu știu ce trofeu, vor juca ca Messi și Ronaldo și vor rupe norii, papagalii te vor crede. Doar că după cinci-șase etape cu realizări de mizerie, vor vrea să înțeleagă de ce i-ai aburit. Chiar, de ce?
2. Să nu îți faci iluzii ca să n-ai deziluzii! Aici se pliază foarte bine varianta în care gloabele sunt praf și pulbere, nu o bagă în poartă nici dacă se dau ceilalți la o parte, iar tu, antrenorul, speri să te dea afară ca pe cel de dinaintea ta, să bagi câteva zeci de mii în cont drept despăgubiri pentru încheierea unilaterală a contractului și „ceau-ceau, bai-bai”! Dar o mai fi dispus nenea cu banii să plătească încă un porcoi de bani pentru nimic?
3. Să nu ceri bani jucătorilor! Nu mă refer la cei pe care i-ai adus tu la echipă sau pe care ți i-a recomandat vreo cunoștință din sistem la care aveai vreo datorie mai veche. Ăia vor plăti fără să mârâie. Eu vorbesc despre cei pe care i-ai găsit în vestiar și care sunt deja conectați la alte personaje din fenomen. Ăștia se vor răscula atunci când li se va sugera că trebuie să dea o cotă parte, 500 pe lună să zicem, noului Boss. Pardon, Mister! Că fotbalul românesc nu-i guvernat de legi similare unui sistem mafiot, nu?
4. Dă vina pe tot ce mișcă, caută alibiuri! Măcar unul, dar să fie ceva cu care să închizi gura oricărui jurnalist de 2 lei cu idei diferite de ale tale. Nu a jucat fotbal la nivel profesionist, deci îl bați la curu gol cu cel mai mic argument, mai ales dacă ridici tonul cu jumătate de octavă. Plus terenul prost, vremea de kkt, arbitrajul ostil și presiunea pusă de adversari pe toate canalele media unde își plătesc propriile slugi din tagma gazetarilor să scrie ce, cât și când trebuie. N-ai cum să fii tu vinovat pentru că la ora meciului erau 36° C, nu? Dă-o, Doamne iartă-mă, de treabă!
5. Țipă și când câștigi! Să știe toată lumea că muncești din greu într-un mediu ostil, pe bani puțini și că ai transpirat din greu să aduci bucurie oamenilor din tribune, mârlanilor care timp de câteva săptămâni îți umpluseră frigiderul de carne din cauza seriei nesfârșite de rezultate negative.
6. Uită-te urât la presa locală! Ziariștii ăia sunt niște țărani care, până la tine, habar n-aveau ce înseamnă să ai antrenor numit „Mister”. Dă-i unuia din ei vreo exclusivitate și te va trece în cartea de onoare a carierei sale mizerabile. Nu mai zic de vreun mesaj de ziua lui ori de vreun cadou (tricou, minge ori șapca norocoasă cu care i-ai bătut tu pe Urziceni în sezonul trecut).
7. Să nu joci la pariuri! Bine, exagerez. Fă-o, dar cu rudele din străinătate sau cu oameni cu care nu poți fi asociat de vreun papagal care și-ar băga nasul și ar vedea că ai făcut un „11” de toată frumusețea, de parcă ți-ai fi dorit să pierzi în handicap! Și vezi că mai joacă și câteva lepre din vestiar, în special pe cartonașe, ofsaiduri și cornere, dar prima variantă e aia care dublează banii! Mi-ar fi plăcut să știu și eu ce și cum jucați, veni-v-ar rău de bagabonți, că și miem-bate vântul prin pormonel!
8. Fă-ți câteva conturi false! Nu la bancă, frate, ce dreaq ejgreu de cap… Pe rețele sociale gen Facebook, Tiktok, Instagram sau Twitter. Și băieții ăia falși să se certe cu țăranii care te înjură la greu de tozmorții că ești depășit de evenimente și că nu mai poți scoate căruța la mal. Să ceară răbdare, să arunce vina pe conducerea clubului că nu investește în jucători de nivel mai ridicat, să o zică p-aia „nici Mourinho sau Guardiola n-ar putea face mai mult în condițiile astea”.
9. Promite că meciul viitor va fi cu noroc! Mamă, am ajuns la noroc? Păi aici e pâine de mâncat, zău. Mingea scoasă de pe linia porții, pasa greșită a unui fundaș central către atacantul advers, o deviere nefericită în propria poartă, faptul că VAR-ul nu avea camere în zona în care omul nostru a fost jenat în careul lor, lipsa sistemului de relații cu arbitrii și federația… Hai că aici putem s-o lungim până dimineață.
10. Adu-le aminte mereu de echipele la care ai jucat sau pe care le-ai antrenat! Puțini spre deloc au în palmares câteva minute prin ligile a doua sau a treia, deci vor băga coada între picioare și vor mieuna ca pisicuțele știindu-se niște „zero barați” în istoria fotbalului modern. Tu ești Dumnezeu Tatăl, îi spargi din toate pozițiile. Amin.

Mai în glumă, mai în serios, da nijprea serios să nu mă acuze cineva că am montat volanu pă dreapta,

Vali Mocanu .