Nu contează la ce încerci să devii mai bun, dacă exersezi și practici doar atunci când ești motivat, nu vei ajunge niciodată să fii suficient de consecvent pentru a deveni un profesionist. Abilitatea de a te prezenta zilnic, de a te ține de program și de a duce la îndeplinire totul – mai ales atunci când nu ai chef – este atât de valoroasă, încât este literalmente tot ce ai nevoie pentru a deveni mai bun 99% din timp.

A aborda obiectivele stabilite – oricare ar fi acestea – cu atitudinea unui profesionist nu este deloc ușor, necesită eforturi. Un profesionist are un proces de gândire, un comportament, o atitudine și o abordare minuțioase față de viață în primul rând, iar în al doilea rând, față de ocupația aleasă, fie că e vorba de fotografie, sport sau multe altele.

Nu este nimic eronat în a fi simplu amator. Chiar și cuvântul în sine, care își are originea la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atât din italiană, amare – a iubi, cât și din latină, amator – echivalent cu iubitor, confirmă faptul că e un lucru pozitiv să fii amator. Dar, ca în multe alte scenarii, iubirea poate să nu fie suficientă. Mai ales în sport, dacă începi ca amator și crezi că pasiunea ta și iubirea pentru sportul ales te pot aduce la nivel profesionist, ai nevoie de o schimbare de perspectivă. În fotbal, toți jucătorii își încep cariera ca jucători amatori. Se îndrăgostesc de acest sport, participă la multe meciuri, asistă la multe, dar nu devin profesioniști până nu li se oferă un prim contract pentru o carieră profesională. Și nu e vorba doar de șansă, ci de cât de dedicați sunt, cât de mult vor și acceptă să învețe de la alții mai buni decât ei. Amatorii cred că sunt buni la toate și de aceea le este mai ușor să dea greș atunci când se așteaptă mai puțin. Profesioniștii își înțeleg cercurile de competență. Într-un sport mai static, dar strategic, cum ar fi pokerul, ceea ce diferențiază foarte bine jucătorii profesioniști de jucătorii amatori este că primii joacă mult mai bine decât adversarii lor în ceea ce privește toate mâinile pe care le au, inclusiv după ce au fost luate deciziile privind mâinile de start. Și acest lucru e posibil pentru că, de obicei, profesioniștii urmează un proces anume, pe când amatorii își stabilesc doar un scop, fără se gândi strategic cum să ajungă acolo.

Totodată, despre orice domeniu ar fi vorba, amatorii văd feedback-ul și coaching-ul ca pe o critică, o ofensă la adresa propriei persoane. Profesioniștii sunt conștienți că au și puncte slabe și acceptă critica, încercând să învețe din ea. Acest lucru este conectat oarecum cu faptul că amatorii apreciază performanța izolată. Preferă să obțină o victorie, să reușească în ceva anume, iar apoi se lasă pe tânjală, cum ar veni, gândindu-se că poate vor mai ajunge în același punct curând. Profesioniștii, în schimb, apreciază coerența. Se gândesc dacă pot face în așa fel încât să prindă mingea în exact același fel de 9 ori din 10. Spus altfel, ei se concentrează pe obiceiuri și rutine și tratează succesul mai degrabă ca pe un maraton, decât ca pe un sprint. Profesioniștii practică arta dezvoltării rutinei, care îi va ajuta să își atingă obiectivele ca produs secundar, în timp ce amatorii caută satisfacția instantanee a rezultatelor rapide, punând un semn de egalitate între succes și o întrecere. Amatorii se luptă cu rezistența și amânarea datorită concentrării lor intense asupra rezultatului final.

Atât amatorii, cât și profesioniștii vor avea parte de unul sau mai multe eșecuri. Diferența este că profesionistul îl tratează ca pe o parte a creșterii, la fel ca și critica, pe când amatorul, pornind la drum cu frica și repulsia față de critică, se îngrijorează mai mult de ce imagine și ce impresie creează în fața colegilor.

Pe lângă toate acestea, o altă diferență cheie rezultă din faptul că profesioniștii ajung să câștige și sume de bani din activitatea pe care o desfășoară, pe când amatorii poate nici nu se gândesc că ar putea să se orienteze astfel. Depinde bineînțeles și de pregătirea și calificarea educațională. Un profesionist nu va învăța totul după ureche, iar un amator s-ar putea să aleagă să se culce pe o ureche atunci când vine vorba de „perfecționare educațională”.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.