Eroii de la Mihăilești comemorați, vineri, la 15 ani de la cea mai cumplită tragedie produsă pe șoselele din România

0

La 15 ani de la explozia de la Mihăilești durerea persistă încă în sufletele celor care și-au pierdut copii, frații sau camarazi de arme. Ziua de 24 mai 2004 va rămâne în mod sigur cea mai neagră zi din memoria buzoienilor. În acea dimineață de mai când abia se lumina de ziua 18 vieți au fost luate într-o clipă iar alte 13 persoane au fost rănite în urma incendiului și exploziei unui camion încărcat cu azotat de amoniu.

Două autospeciale de intervenție au ajuns la locul unde inițial se anunțase un incendiu și câteva minute mai târziu 7 pompieri, doi jurnaliști și 9 civili aveau să își piardă viața pe loc în urma deflagrației. Suflul exploziei a creat un crater de peste 30 de metri în diametru iar resturi umane și din caroseria mașinii au fost găsite și la sute de metri distanță.

De atunci, în fiecare an ziua de 24 mai este comemorată la Mihăilești. Camarazi de arme ale celor decedați sau rude ale acestora se adună să își plângă morții și să aprindă o lumânare în amintirea lor.

Printre supraviețuitorii care au participat vineri la comemorarea a 15 ani de la tragedia produsă la Mihăilești a fost și Sorin Teșcan. Pentru el, care a continuat să salveze vieți, durerea nu este deloc ușoară/

„S-au împlint 15 ani de la tragedia de aici de la Mihăilești iar pentru mine să spun ce simt când vin aici nu pot să o explic în cuvinte. E o durere pe care nu o trăiesc doar aici ci o trăiesc zi de zi prin prisma serviciului. Este greu și după 15 ani și cred că va fi greu și după 20 de ani pentru că eu știu ce s-a întâmplat aici. Și de aceea de câte ori vin aici în zile ca astăzi vin cu un respect față de colegii mei care acum 15 ani au murit lângă mine”, a declarat Sorin Teșcan.

Ușor nu este nici pentru rudele celor căzuți la datorie. Nici azi ei nu se pot împăca cu gândul că cei dragi au murit nevinovați încercând să salveze  alte vieți sau bunuri.

„Au trecut 15 ani de zile și măcar atât să facă și ei. Să nu uite niciodată că unii oameni au venit aici să salveze o viață și nu s-au mai întors niciodată. Este foarte greu. Mi-am pierdut aici fratele” a spus Cristina Stan sora pompierului erou Silviu Stan.

„Nu mai avem sărbători, nu mai avem nimic, fără el este foarte greu și ne este dor iar venirea aici ne taie sufletul an de an a spus Lucica Necula, mama pompierului Romeo Necula.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.