Din meciurile cu CSM-ul și Suceava ai noștri ar fi avut nevoie urgentă de trei puncte. O victorie, mama ei de viață, ca să nu înceapă discuțiile despre o ipotetică retrogradare! Mai ales că, după jocul de duminică din fosta Cetate de scaun a Moldovei, urmează un careu din care nu se poate ieși altfel decât șifonat rău: Turda, Dinamo, Steaua, Baia Mare. Iar când în trupa oaspeților vezi internaționali de calibrul lui Al. Asoltanei, Tărâță, Szasz, Onyekjewe sau Teixeira, parcă ne tremură nouă genunchii, stând în tribune!

Echilibrul a fost cuvântul de ordine, s-a mers cap la cap până în min. 13, atunci când elevii lui Pero Milosevic s-au distanțat la două goluri, iar în doar trei minute se făcuseră patru în favoarea noastră! Pe banca oaspeților l-am revăzut pe Eliodor Voica intrând în pană de idei, așa cum ni s-a tot întâmplat în cei doi ani ai săi la Buzău, dar acum ne bucuram că nu-și poate dirija trupa. Babasafari din poartă și tripleta Glendza-Vojvodic-Dumitrana pe faza ofensivă aveau grijă ca ostilitățile să fie tranșate într-o singură direcție, spre plasa plină de goluri a bucureștenilor.

Distanța celor opt goluri diferență din min. 24 (16-8) și apoi la pauză (19-11), păreau să fi scris deja povestea acestui meci, unul al naibii de greu pe hârtie, dar ușor de tranșat pe teren de băieții noștri.

Repriza a doua, chiar dacă un pic mai echilibrată, nu a produs multe emoții în Sala Sporturilor, unde doar vreo 200 de spectatori au semnat condica de prezență. Puțini, enervant de puțini, deși rezultatele un pic sub așteptări din acest sezon ar putea să fie una dintre cauze. „Peluza Crâng” și-a făcut programul de cântece și încurajări, iar următorul recital au promis să-l dea sâmbătă, la meciul fetelor contra Rapidului.

Toți ceilalți lupi veniți de pe bancă în partea secundă (Barros, Stroe, Manole, Pelidija, Crăciunescu sau Gheorghe) au făcut exact ce trebuiau să facă, să mențină o distanță de siguranță pe tabela de marcaj și să-i demonstreze antrenorului că oricare dintre ei pot fi soluții optime pentru bătăliile următoare. 32-26 la final, iar senzația de stres pe care-o aveam cu jumătate de oră înainte de start era doar o amintire neplăcută.

P.S. Mulțumim lui Gabriel Cernat (Arena Buzoiană) pentru fotografii!

Laurențiu Manea & Giorgio Ivan

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.