Interviurile “Observatorului” cu Antonio “Pufi” Stoian

Ca și în alte ocazii, această discuție (astăzi scurtă, prin vară sperăm s-o mai dezvoltăm un pic) fusese planificată încă de dinaintea pandemiei. Doar că interlocutorul meu avea o slujbă la fel de “plimbăreață” ca și a mea. Cred că ne-ar fi fost mai ușor să avem juma’ de oră împreună făcând check-in pe “Otopeni” sau la Frankfurt, decât undeva la nivelul gazonului verde al stadionului “Gloria”! De când a renunțat la a fi agent de jucători, impresar cum mai este folosit în jargonul suporterului de fotbal, Pufi e mai ușor de abordat. Avea deja carnetul de antrenor, o făcuse cu vreo zece ani în urmă prin zona arabă, apoi Finlanda, iar acum, mai aproape de familie, la nivelul ligii a treia și a unor grupe de copii și juniori. Proaspăt campion județean, a două oară în ultimii doi ani, l-am ținut lipit de mine pe “Metalul” cu câteva minute înainte de fluierul de start al semifinalei barajului de promovare în Divizia B. Muzica din fundal un pic cam tare, dar sunt sigur că microfoanele mele au reținut și vocile noastre și, ceea ce contează, răspunsurile fostului portar al Gloriei Buzău.

Vali Mocanu