Pentru ultimul meci al anului pe teren propriu, elevii lui Serghei Bebeshko , campion olimpic în 1992, trebuiau să învingă pentru a fi siguri că își păstrează locul al 5-lea în Superliga Zimbrilor. Au făcut-o, dar, pe lângă scorul final, mai vin și eu cu de-ale mele…

mai multe la: https://shorturl.at/7r098

* povestea jucăriilor de pluș aruncate de spectatori pe parchetul Sălii Sporturilor, înainte de meci, a continuat și anul acesta. Cu succes, că sunt vreo 10-15 saci mari de plastic plini cu tot felul de maimuțoi care vor merge spre copii mai puțin răsfățați de soartă.
* printre spectatori, fetele de la Gloria, care abia terminaseră antrenamentul la ora 17. Și aveau și ele jucării în dotare!
* tot la capitolul suporteri de lux, o fostă campioană mondială (Doamna Maria Voicu, pe vremea aceea Nicolae), dar și Daria Bucur, abia sosită de la Europene. Acolo unde echipa noastră națională a obținut locul 11.
* pe banca băieților din Făgăraș, nu s-a odihnit nicio secundă Constantin Ștefan, fostul antrenor de legendă al lui Dinamo din anii de pionierat în Champions League.
* preluăm conducerea (5-4) abia în minutul 15, iar peste alte trei aveam trei în față.
* Ghenadi Homok, portarul nostru, meserie tătică! Paradă după paradă, iar distanța a fost mereu de 4-5 goluri „din cauza” lui😉
* se termină repriza cu 14-7 pentru noi, deci bine, nu?

* mă întreabă câțiva vecini, în pauză, dacă mi-a plăcut. Păi eu sunt cu un ochi pe teren și cu celălalt în tastatură. Nu pot să-mi dau cu părerea, dar îmi aduc aminte că vreo trei contraatacuri ale noastre au fost finalizate de Bogdan Rață, ceea ce-i un pic cam neobișnuit. De obicei extremele sunt acolo, pe felia de reacție rapidă.
* în minutul 39 deja, era să scriu că avem nouă avans. Nu, doar opt, pentru că Malasinskas ratează un 7m.
* apoi Homok al nostru, pe care în foaia oficială îl văd Komok, apară iar din poziție „unu la unu”, iar pe contră Daniel Susanu se ia la trântă cu trei adversari. Trei!
* Edin Klis pleacă și el spre gol, îl marchează apoi tot noi și avem zece avans. Ei o pierd repede, iar din atac obținem alt 7m, dar bara transversală îi spune „NU” lui Ionuț Broască.
* am ajuns în minutul 53 deja, că vreun sfert de oră mi l-am ocupat c-o fată frumoasă. Al naibii de frumoasă! Tot zece e diferența și văd un gol foarte mișto al lui Valentin Ivanchenko.
* foarte buni cei doi lupișori intrați să-și arate colții în fața nou-promovatei. Mă refer la Mihnea Cîtu și la Robert Toma, of course.
* nu mai scriu nimic, gata! Se termină 29-21 și ne pregătim de ultimul meci al anului, în weekend, la Focșani. Mamă, ce duel!
 
Text și foto: Vali Mocanu și Ciprian Sterian

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.