Lupii HC-ului scărmănați de Dinamo

O dată, maxim de două ori, vine super-campioana României în vizită la noi în oraș și mă gândesc că ar fi de bun simț să stăm acasă, să-i așteptăm. Da’ parcă publicul nostru chiar îmi citește gândurile și, ce credeți, a stat acasă. Că în Sala Sporturilor erau doar vreo 4-500 de talibani, de suta de copii din grădinița HC-ului mi-e și frică să mă ating. Devin penibil, dacă nu cumva sunt deja și încă nu mi-am dat seama…

# Am înțeles că Valentin Samungi, SIT TIBI TERRA LEVIS, a fost campion mondial și legendă în handbalul românesc, dar parcă trei meciuri consecutive cu moment de reculegere mi se pare exagerat. Când o muri iliescu ce dreaq facem?

# Deschidem scorul prin Klis, iar ei trag pe lângă. Apoi facem 2-0 și le blocăm atacul succesiv. Dar nu reușim golul de 3-0, că dau ei, câinii roșii, primul lor gol. Ha-ha, credeți că m-apuc să vă povestesc fază cu fază?

# Băieții în negru din „Peluza Crâng” s-au întors la treabă. Au avut și cu cine se duela, au venit și vreo doojde suporteri dinamoviști.

# După 2-2 în minutul 5, a urmat o serie de atacuri ratate de ambele părți până în min. 14, adică nimic la nimic de zicea Răzvan, vecinul meu, că și-a băgat betanul coada. N-am auzit de animalul ăsta.

# A stat tabela de marcaj vreo trei minute la 5-3 pentru noi dincolo de jumătatea reprizei. Apoi băieții cu pedigree de Champions au băgat-o de trei ori. Să nu cumva să cădem naibii din pat în timpul visului! Erotic.

# Printre spectatori, trei nume importante: Marian State, șeful arbitrilor din FRH, nea Petre Cozma, tatăl fostului internațional înjunghiat la Veszprem în 2009, plus Pablo Morel. Era să zic Picasso, că și fetele Gloriei tot niște mâzgălituri au produs până acum.

# Pe final de repriză rămăsese o singură echipă pe teren. Au dat băieții din București gol în vreo 4-5 atacuri consecutive, iar ai noștri fără replică. Da’ nimic, nimic! Și se termină 15-10 pentru oaspeți.

# Mă uit pe banca lui Dinamo și să-mi moare mie dujmanii dacă băieții ăia nu s-ar bate la titlu în România cu ceilalți șapte din teren drept adversari! Doar portarii Cupara și Iancu mă fac să-mi tremure izmenele, zău!

# În min. 38 se apropie haita la un singur gol, dar nu-i decât un foc de paie, că dulăii din Capitală fac iar un ecart de patru. Chiar șase la jumătatea reprizei! Și cerem time-out, că suntem un pic cam defazați.

# Să mă apuc eu să fac ierarhii de genul „cel mai bun de la HC” ar fi ca și cum aș vâna vreunul dintre tricouri. Toți au jucat așa cum au jucat, iar de vânat trebuie s-o facă ei sâmbăta viitoare la Suceava și apoi acasă cu Bacăul. Acolo sunt punctele de care avem nevoie.

# Era să uit scorul final: 30-24 pentru dinamoviști.

Vali Mocanu