MANIFEST PENTRU HANDBAL

*după o nouă înfrângere a lupilor, 28-29 contra Stelei

1
865

Copil fiind, apoi adolescent și tânăr ziarist în a doua jumătate a anilor ’90, am crescut văzând handbal la Buzău cu băieții de la ASA și fetele de la Filvatex/Astral/HCM. Nu eram în prima divizie, nu rupeam norii visând cai verzi pe pereți și participări în cupele europene. Ne strângeam ca chiorii la Sala Sporturilor pentru derby-uri ale Moldovei cu Roman, Vaslui, Suceava, poate Făgăraș sau Medgidia. Sincer, nu-mi mai amintesc de nici-o victorie fabuloasă obținută de elevii lui Eugen Chiricuță sau de fetele lui cuplului Ștefan Milos – Romeo Ilie. Mi-i amintesc însă pe Daniel Mocanu, pe Iulică Baboi, pe Daniel Pavel, pe Anca Lipan sau pe surorile Braniște, toți buzoieni, oameni cu care mă întâlnesc pe stradă, la piață sau pe la vreo terasă. Ne salutăm și, rareori, avem timp de depănat amintiri. Vremurile sunt altele, trăim mult mai intens acum, prioritățile s-au schimbat pentru toți.

Am făcut introducerea asta pentru că am deja aproape doi ani de când m-am reîntors în Sala Sporturilor, la meciuri de handbal, odată cu promovarea lupilor în prima divizie. Chinul și suferința din acel sezon au avut un final fericit după salvarea de la retrogradare, dar ceea ce mi se întâmplă din septembrie încoace, ca iubitor de handbal (nu ca specialist!!!), întrece orice urmă  de masochism, că eu asta fac, mă consum ca un nebun, fără să fiu implicat altfel decât emoțional! Mă oftic să văd că vom retrograda cu niște jucători ce nu se vor mai regăsi în lotul sezonului următor. Toți sunt străini de Buzău, nu au nici-o urmă de regret pe față la finalul partidelor pierdute, într-o serie ce parcă nu se mai sfârșește, iar orașul ăsta le va rămâne în memorie doar ca o locație bifată în cronologia navigatorului din telefonul mobil. Oameni cu salarii de 3-5000 de euro lunar cărora nu le pasă decât de ziua în care merg la casierie! Un antrenor (Eliodor Voica) și doi sportivi (Alin Șania și francezul Fabacary Dieme) inutili și inutilizabili. Pentru mine, o voce în pustiul acestui oraș, cei trei au devenit inamicii publici nr. 1, toți deodată! Să nu-ți dai seama de pe margine că jocul merge prost din cauza celor doi, să-i ții în teren deși strică și încetinesc absolut toate fazele noastre ofensive cu o tenacitate pe care nici măcar adversarii din teren nu o au, înseamnă că le ești complice și că ne dorești răul, celor 2-300 de nebuni care încă venim la meciurile băieților! O singură finalizare pe contraatac în 60 de minute înseamnă că toată strategia de joc pe care Voica o impune este frecatul mingii pe semicerc, pasa în spate și poziționalul care nu se mai sfârșește. Steliștii aveau o medie de 14-16 secunde în care finalizau atacurile, cu gol sau nu, dar trăgeau la poartă și se deplasau cu fața spre Manole. (Un erou a fost portarul nostru și la meciul de miercuri seara.) Ai noștri așteptau ca adversarii să se așeze pe semicerc, ceva ce nici la școlile/liceele cu program sportiv nu este permis. Mi-am adus aminte de o echipă de liceeni de la Hașdeu, de pe la începutul anilor 2000, care au câștigat un titlu național cu un antrenor, Gh. Mihalașcu, care astăzi ar avea multe să-i învețe pe băieții ce reprezintă orașul nostru în Superliga Zimbrilor. Muuult mai multe decât o face azi Eliodor Voica! Indisciplina tactică din teren, pasele greșite de Dieme + Șania, încă legitimați la Buzău doar pentru a-și încasa miile de euro din salarii, căci handbalul e pe umerii altora, au culminat cu șutul la poartă (golul egalării la 28) atunci când mai erau încă 15 secunde de joc. Timp de care Steaua a profitat și a avut timp să înscrie golul victoriei. Ce să mai zicem de faptul că arbitrii care ne vizitează, nu numai că nu ne mai iubesc, dar nici nu ne mai respectă! După ce că ai noștri sunt incapabili s-o bage în porțile adverse, mai vedem și fluierași care iau deciziile așa cum le dictează conștiința/interesele murdare.

Cât trebuie să mai suportam toată această atmosferă toxică? Până la retrogradarea matematică? De ce nu cădem în liga secundă cu băieții din Buzău care freacă banca de rezerve și o facem cu mercenari? De ce singurii care pleacă supărați acasă sunt suporterii, iar băieții aduși de Mister E. Voica așteaptă doar fluturașii de salarii cu câte 5 cifre? Bani publici cheltuiți de Consiliul Județean pentru o echipă care nu are nimic în comun cu acest oraș, în afara duetului Băducu – Voicu și a celor 4,5 băieți care nu contează decât ca jaloane la antrenamente. Noi, fraierii din tribune, nu avem nimic de spus?

Vali Mocanu      

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.