Metalul se califică dramatic în finală

Cei aproximativ o mie de spectatori prezenți sâmbătă după-amiază pe stadionul „Metalul” au retrăit sezonul de vară-toamnă 2021 când elevii lui Vali Stan au ajuns până în optimile Cupei României. Tensiunea fantastică din jurul returului semifinalei pentru promovarea în Liga a doua părea să nu aibă absolut nicio limită. Toate trăirile din gama agonie & extaz s-au întâlnit și s-au dezlănțuit ca nebunele pe durata unui meci de fotbal. L-am văzut pe președintele Patrick Benga plângând în brațele lui Miță Iosif, fostul antrenor al Rapidului, după ce băieții săi au transformat penalty-ul decisiv, am văzut tristețea lui Costel Enache în timp ce-și îmbărbăta gladiatorii săi de la FC Bacău căzuți la pământ, am văzut sute de oameni invadând terenul în culmea fericirii după fluierul final al brigăzii bucureștene.

1 de 28

Dacă de obicei stau singur la meciurile despre care vreau să scriu o cronică într-un mod mai mult sau mai puțin profesionist, de data asta mi-a fost practic imposibil. Mulți, foarte mulți cunoscuți, oameni care iubesc fotbalul buzoian, care știu și se hrănesc cu energia acestui fenomen, mă salutau care mai de care. M-am refugiat lângă Gică Cristea, un om cu care mă știu de-o viață și cu care întotdeauna am putut să comunic deschis și direct despre orice, chiar dacă pasiunile noastre din fotbal se aflau în permanență în conflict. Deci nu am scris nimic, nimic despre evenimentele din teren.

Și totuși pot să confirm faptul că am revăzut un portar fenomenal, pe „metalistul” Iulian Dinu, și nu spun asta doar pentru cele două penalty-uri apărate în seria decisivă pentru departajare! O fac pentru că în timpul celor 120 de minute a mai scos cel puțin încă trei mingi ștampilate cu „GOL”! Greu de comentat ce și cum, greu de explicat cum de a reușit să-l blocheze pe adversar în poziția aceea, sau cum naiba de și-a dat seama că mâinile sale trebuie să se deplaseze exact acolo unde mingea adversă voia să-i scuture plasa!

Am văzut o centrare de mare, mare jucător a lui Răzvan Radu la golul al doilea, un Alin Manea care și-a tras colegii după el fază de fază, minut cu minut, un antrenor secund al Metalului (pe care habar nu am cum îl cheamă, spre rușinea mea supremă!) care a suplinit magistral absența lui Vali Stan, cel suspendat după eliminarea din meciul tur. Stați, era să uit de fundașul Bogdan Panaite (nr. 33), omul care a sărit la cap și a câștigat 99% dintre duelurile cu Costel Pavel, fostul coleg „metalist” din sezoanele trecute, acum în centrul atacului băcăuan! Mi-e și jenă că nu pot scrie câte un rând despre fiecare dintre băieții în albastru care ne-au adus atâta bucurie cu calificarea într-o finală ce se va juca contra trupei din Focșani cu promovarea pe masă! Fotografiile colegului Auraș Trifan vă mai vorbesc și ele despre după-amiaza asta nebună de fotbal, iar eu strig din toz-plămânii „ME-TA-LU, ME-TA-LU”!

Vali Mocanu