Salutare și la mulți ani celor ce iubesc fotbalul american, dar și curioșilor care-și bagă nasul printre rândurile noastre fie și numai din… curiozitate! Deci “ho-ho-ho! și  he-he-he!” că tot a fost săptămâna Crăciunului. Sper că v-au priit platouașele și sticluțele, dar și că ați primit cadouri frumoase atât de la Moș, cât și de la echipele voastre preferate!

   Etapa 17 a ligii americane de fotbal a fost una a contrastelor. Pe de o parte avem echipe care au continuat lupta pentru o poziție cât mai sus în play-off, iar de cealaltă avem echipe care au jucat în meciuri lipsite de miză. Unele voci cârcotașe ar zice că au pus la păstrare jucătorii principali pentru a avea o poziție mai bună în draftul de anul viitor. Dar subsemnatul rămâne sceptic la teoria tanking-ului pentru poziții în draft. Meciurile nu mi s-au părut jucate la mișto”.

    Și totuși, suspecții de serviciu și-au cam făcut treaba: Giants au venit să joace (Dart a fost titular) și au învins fără drept de apel, Cowboys n-au avut meci lejer cu Commanders, Vikings au bătut pe Lions (?!), Broncos au avut meci încins cu Chiefs, Bengals au avut motoarele turate la maxim cu Cardinals, Browns au pus piedică lui Steelers, Saints și Titans au luptat de parcă aveau încă șanse la play-off, Dolphins i-au prăjit pe Buccaneers, iar în ultimul meci Falcons i-au dat pe spate pe cei de la L.A. Rams.

** DETROIT LIONS @ MINNESOTA VIKINGS (10-23)

   Pentru Lions, meci crucial în bătălia pentru loc de play-off. Pentru Vikings, o etapă fără semnificații anume. Prima observație: o evoluție incredibil de slabă a lui Jared Goff. Părerea subsemnatului este că el, în general, este un QB foarte decent, însă greșește când e supus presiunii. Pură și proprie speculație, dar cred că tot din motivul ăsta au vrut Rams să îl înlocuiască și au făcut trade-ul cu Lions, achiziționându-l pe Matt Stafford (care avea să le aducă titlul în 2021-2022). Și totuși, ce s-a întâmplat în meciul ăsta cred că e dincolo de stresul pe care-l resimte Goff când miza este mare: două intercepții + trei fumble-uri. Nu știu dacă există cineva pe planetă care să poată explica ce s-a întâmplat cu Goff în meciul ăsta.

   A fost, în platoul emisiunii dinainte de meci, un invitat care a prezis victoria Vikings. El a pus-o pe seama faptului că “there’s something in the air”. Nu știu dacă a fost sau nu ceva în aer, dar sigur a fost o apărare dominantă pe teren: a celor din Minnesota. Cu un Van Ginkel parcă peste tot, au dictat ritmul jocului. Sau, mai bine zis, n-au lăsat răgaz ofensivei Lions să intre în vreun fel de ritm. Între altele, l-au ținut pe Gibbs la 41 de yarzi!! Aproape invizibil. A, ba da, a fost vizibil la un moment dat; a apărut în meci suficient cât să facă și el un fumble. Nu-mi dau seama de unde au adunat Vikings motivația să joace meciul ăsta, dar au găsit-o și au făcut un meci de play-off. Că tot veni vorba, cu ocazia asta, Lions au fost eliminați din cursă și rămân să-i urmărească de pe canapea pe ceilalți jucând în post-season.

** BALTIMORE RAVENS @ GREEN BAY PACKERS (41-24)

   Acum câteva săptămâni, făceam împreună cu niște prieteni calcule despre câte victorii mai obțin Packers ai mei până la final și ce șanse au la play-off. La momentul respectiv meciul ăsta părea o victorie sigură. Apărarea noastră rapidă și letală, sufocantă, o ofensivă decentă, în conjuncție cu evoluțiile inconstante ale celor din Baltimore și o defensivă a lor care nu seamănă deloc cu cele cu care ne obișnuiserăm din partea “corbilor”, indicau un avantaj destul de clar pentru Green Bay. Numai că socoteala din toamnă nu se potrivește cu cea din Decembrie. Numeroase accidentări în apărare, cea mai semnificativă la Micah Parsons, accidentare la Jordan Love și un Josh Jacobs care nu e 100%, aduc o altă poveste pentru meciul ăsta. Notăm că nici Ravens nu l-au avut pe Lamar, deci bătălia pare balansată.

   Din nou, nu avea să fie așa. Redutabila apărare a gazdelor parcă a fost surprinsă de Derrick Henry ca autoritățile române de zăpezile iernii. 216 yarzi a alergat omul meu, din 36 de încercări. A, și ne-a lăsat amintire și patru TD-uri! Ca dimensiuni, “regele” Henry are 1.91 m și 114 kg (n.red. ”regele” face referire la nickname-ul lui Henry pe platforma X, KingHenry_2). Nu îmi explic cum l-a ratat defensiva Green Bay atât de des și atât de mult. Stiff-arms, run-uri lungi, multiple TD-uri, ce să mai…a făcut Henry ce-a vrut pe bătrânul “Lambeau”.

   Norocul gazdelor că Lions au pierdut la Vikings și astfel locul in play-off fusese garantat. Cât despre Ravens, ca să-și păstreze șansele, pe lângă victorie, aveau nevoie și de o înfrângere Steelers, la Browns.

** PITTSBURGH STEELERS – CLEVELAND BROWNS (6-13)

   Iar vestea bună pentru Ravens a venit duminică seară. La capătul unui meci chinuit, un meci al apărărilor, Browns reușesc să se impună în fața celor din Pittsburgh, făcându-le loc celor din Baltimore să pună piciorul în ușă. Sigur, o ofensivă ciuruită a “oțelarilor”, dar chiar și-așa. Era mai ușor de învins cu Browns, decât va fi cu “corbii”. Cel puțin pe foaie. Așadar, se anunță meci pe viață și pe moarte săptămâna viitoare în Pittsburgh, între Steelers și Ravens. Câștigătorul merge în post-season. Spre bucuria noastră, a fanilor, suspansul continuă!

NB! Meciul se joacă la Sunday Night Football, adică duminică spre luni noapte, la 3.20 dimineața.

** TAMPA BAY BUCCANEERS @ MIAMI DOLPHINS (17-20)

   Quinn Ewers este QB-ul cu care Dolphins au reușit să învingă pe Buccaneers. Delfinii au arătat hotărâre și ambiție în a câștiga meciul ăsta. Ieșiți din lupta pentru play-off deja, senzația mea a fost că meciul ăsta a însemnat ceva pentru ei, că era important să învingă. Pe alocuri, chiar că a însemnat mai mult pentru ei decât pentru ”pirați”. Pirați care ar fi trebuit să aibă super motivație să câștige, având în vedere că lupta pentru primul loc în NFC South și, implicit, loc de play-off, este încă deschisă. În buza post-season-ului, Buccaneers nu reușesc să convingă. Poate că au intrat în meci crezându-se învingători înainte de primul snap.

Sportul are însă capacitatea asta de a servi ”humble pies” și posibil ca asta să fi fost situația și cu cei din Tampa Bay. Norocul lor că și Panthers, la rândul lor, s-au împiedicat cu Seahawks (previzibil, de altfel). În divizie, Panthers ocupă prima poziție, însă bătălia finală se dă în etapa următoare, pe Stadionul “Raymond James” din Florida, adică sâmbătă, 3 ianuarie, începând cu orele 23.30.

** CHICAGO BEARS @ SAN FRANCISCO 49ERS (38-42)

   Ce meci de senzație ne-au oferit cele două echipe ce s-au înfruntat duminică noapte! Deși jocul e deschis de un TD defensiv (un ”pick 6” aruncat de Brock Purdy) și părea că apărările se instalează la cârmă, meciul a fost, de fapt, un festin de touchdown-uri marcate în mai toate modalitățile ofensive posibile: s-a marcat prin pasă, s-a marcat prin rush TD înscris de QB Purdy de două ori. La final de primă repriză, aveam deja 49 de puncte pe tabelă. Pe lângă asta, s-a jucat cu speranță până în ultima secundă a meciului, ceasul oprindu-se la un total de 80 de puncte. Un cadou frumos pe care ni l-au făcut cele două echipe de Crăciun, cel mai frumos meci al etapei, dacă mă întrebați pe mine. Iar dacă va fi să se întâlnească din nou în play-off, ne așteaptă probabil iarăși un spectacol fotbalistic.

   Omul meciului a fost sus-numitul Brock Purdy, care după un început ezitant “pick 6” (pase în zone foarte ”strânse” pentru receiveri, mingi aruncate în mâinile ridicate ale apărătorilor Bears) a reușit să-și păstreze direcția și să nu se piardă în detalii. Orice greșeală a făcut, a recuperat-o alergând el însuși cu mingea în endzone-ul celor din Chicago. Ba chiar a și dansat cu apărătorii Bears înainte să-i paseze lui Kyle Juszczyk pentru TD. La final de meci, a pasat pentru 303 yarzi și trei TD-uri, la care a adăugat două Td-uri doar ale lui. N-a fost deloc o zi rea pentru ”Mr. Irrelevant” al anului 2022.

    Nu pot închide comentariul fără a remarca încă o dată progresul lui Caleb Williams. Probabil că e încă devreme să-l considerăm ”the man”, având în vedere că e abia în al doilea an. Și totuși, faptul că reușește să-și schimbe jocul aproape complet prin comparație cu începutul anului (nu mai zic de anul trecut), pe mine mă face să cred că ”he is him”, cum ar zice americanul. Caleb nu se mai panichează, nu mai sare aiurea din pocket, îmi place foarte mult stăpânirea de sine pe care o arată. Poate că îl ajută și schemele de joc ale lui Ben Johnson sau poate Ben Johnson face terapie cu el și îi explică ce trebuie să joace. Oricare din variante ar fi adevărată, Caleb arată, din punctul meu de vedere, foarte bine. Pase bune, pase lungi superbe (două pentru TD) și iarăși mi-a stârnit o reacție de ”nu pot să cred” la o pasă către omniprezentul Burden III.

Curat joc, frumos, din partea lui. Superbă partidă!

** L.A. RAMS @ ATLANTA FALCONS (24-27)

   Avem și aici un meci între o echipă care nu mai are nimic de câștigat și o echipă care parcă era cea mai bună din NFC acum 2-3 săptămâni. Bătălia a fost împărțită parcă pe reprize. Prima repriză a aparținut gazdelor, care cu un Bijan Robinson într-o formă și o zi cum se așteaptă de la el de 2-3 ani, reușesc să tatueze pe tabelă un 21-0. Nu mai pierduseră Falcons având un asemenea avantaj tocmai din Super Bowl LI, împotriva lui Patriots. La vremea respectivă, conduceau cu 28-3 cu 8:31 rămase din Q3, iar Patriots reveneau să câștige spre uluirea tuturor urmăritorilor și amplificarea legendei celui ce-a fost Tom Brady, cel mai bun jucător de fotbal american din toate timpurile.

   Repriza a doua a aparținut echipei vizitatoare care, deși n-au reușit să-l activeze pe Nacua cum ar fi vrut, l-au avut pe Xavier Smith. Și ei, ca și Falcons în prima repriză, au înscris și cu un ”pick 6”. Gluma s-a îngroșat când, cu puțin peste două minute în Q4, tabela arăta 24-24. Puteau Rams să întoarcă? Ei bine, nu! Destinul ”vulturilor” avea să fie altul de data asta. Băieții rămân puternici mental, înscriu FG și nu lasă suficient timp pe ceas celor din Los Angeles să revină. Super-meci făcut de Bijan Robinson (22 carries, 195 yarzi, 1 TD, 1 Pass TD) și aflăm cu ocazia asta și că ”vărul” Kirk Cousins încă ”o mai poate învârti”.

 ALTE NOTE:

  • Mike Evans, jucător apreciat și respectat de toată liga pentru consistența jocului său, sare pragul de 13.000 de yarzi în carieră, cu 13.018.
  • Jonathan Taylor, calul de tracțiune al celor din Colts pentru primele trei sferturi de sezon, ajunge al 4-lea în istoria Colts cu un număr de 76 TD înscrise.
  • Myles Garrett nu a reușit nici în etapa asta să obțină recordul de cele mai multe sack-uri într-un singur sezon. Mai are o etapă la dispoziție pentru a face asta. Că reușește sau nu, el a reușit sezonul ăsta să câștige respectul tuturor prin evoluțiile sale. De excepție, într-adevăr.

** PLAY-OFF PICTURE

Pentru schimburi de păreri și dezbateri pe teme NFL, vă așteptpe grupul de Facebook NFL Romania: https://www.facebook.com/groups/nflromania/ sau pe canalul de Discord al NFL Romania, unde comentăm meciurile etapei de NFL real-time: https://discord.gg/VZxyrWDg

Până săptămâna viitoare, rămâneți cu bine, rămâneți sănătoși, să vă distrați la trecerea dintre ani și să vă câștige echipele la meciurile vieții!

Text: Victor Banu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.