“Revanșă” era cuvântul de ordine al trupei galactice din Capitală, țineau încă mintea rușinea pățită în fața alor noastre în finala Cupei/Supercupei de la Brăila și ratarea celor două trofee. Fetele Buzăului aveau ascendentul moral și cupele în vitrina clubului, dar știau că fară Andreea Rotaru și Madalina Zamfirescu le va fi greu să mai răstoarne crucișătorul condus de Cristina Neagu. Exact așa s-a și întâmplat, prima repriză a fost un chin continuu pentru vizitatoare să țină ritmul , ba chiar am văzut cum liderul lor din teren îi cerea antrenorului să schimbe tactica aceea falimentara pe care am tot văzut-o de 2-3 ani încoace. Forma excelentă a Martei Batinovic punea și ea paie pe foc în tabăra oaspetelor, dar nici colegele sale nu excelau în faza ofensivă. 10-9 la pauză, iar publicul din Sala Sporturilor visa deja cu ochii deschiși că favoritele lor vor putea menține ritmul, vor lua tot potul pus în joc și vor urca pe prima poziție în clasamentul Ligii Florilor.
Doar că repriza a doua a părut să fie controlată în multe momente de bucureștence. Ele au revenit în min. 38 de la un 10-13 până la 14-13, adică prima oară când reușeau să aibă conducerea pe tabela de marcaj! Buzăul din sală își susținea favoritele necondiționat, Carmen Stoleru își conducea excelent oastea din teren, iar brigada oficialilor făcea tot posibilul să enerveze pe toată lumea prin deciziile luate. Spre exemplu, l-am văzut pe observatorul federal făcând gesturi disperate către colegii săi din teren pentru a-l elimina pe Romeo Ilie, secundul Gloriei. Asta ar fi dus obligatoriu și la pierderea temporară a unei jucătoare din teren, iar timpul se scurgea în favoarea noastră. Mai erau două minute și conduceam cu un gol după reușita Anei Simion. Nu ne gândeam că dramatismul va atinge punctul culminant în secundele de final, după ce Gloria a înscris pentru 21-22 cu doar 3-4 secunde înaintea fluierului decisiv… Portărița Grubisic scoate repede mingea din plasă, o aruncă spre centrul terenului de unde o coechipieră a trimite direct în poarta noastră goală (pentru că ultimul atac l-am făcut cu șapte jucătoare de câmp). Întrebarea nu este dacă timpul de joc se scursese sau nu, pentru că tabela de joc a fost OUT, ci dacă nu cumva arbitrul trebuia să oprească atacul CSM-ului pentru că jucătoarea ce-a marcat golul egalării nici nu ajunsese la centru, ci a marcat din terenul propriu.
Da, nimic de zis. Greu de cuantificat cât vor valora în economia viitoare a campionatului cele două puncte pierdute azi, dar parcă nici tactica propusă de antrenorul A. Roșca (fără joc pe extreme și fară joc cu pivotul, doar 3-4 goluri în tot meciul…) nu a fost propice unui moment în care bucureștencele sunt în cel mai slab moment al istoriei lor recente. Slabe rău, iar antrenorul A. Vasile pare total rupt de realitate.
Marian Durlea/Laurențiu Manea
