Sub privirile lui Romeo Ilie

Pe parchetul Sălii Sporturilor, cu 40-45 de minute înainte de fluierul de start al duelului dintre Gloria și Rapid, nu se simțea deloc tensiunea fantastică pentru o eventuală calificare în careul de ași al handbalului feminin românesc. Președintele Cristi Ceaușel o saluta pe “fosta” Alina Ilie, staff-urile tehnice păreau puse pe glume, șuturile de încălzire la cele două porți nu rupeau plase, ci doar le întindeau pe portărițe ca la un stretching cu mingea. 

1 de 12

În jumătatea bucureștencelor o urmăream pe Diana Badea, cea care din sezonul viitor va îmbrăca tricoul Gloriei, și nu știam dacă ar trebui să ne bucure o eventuală evoluție bună contra alor noastre sau să-i transmitem tradiționalul “Mult succes, dar de mâine-ncolo”. 

Am înțeles că handbalul încă nu este “o chestie atractivă” pentru televiziunile de sport de la noi, dar să ratezi o asemenea confruntare la schimb cu frecatul mentei pe lângă fotbalul nostru cel de 2 lei și ceva, parcă ne coboară cu totul la nivelul penibilului. Părerea mea. 

Hai cu ceva și despre meciul în sine, c-apoi o să credeți că am intrat în sală (fără bilet, mersi Alin!) doar cu gândul la can-can-uri. Deschiderea de scor a venit de la buzoianca Daria Bucur, apoi golurile și ratările au alternat la cele două porți până prin minutul 13, atunci când fetele noastre au reușit, pentru scurt timp, e-adevărat, să aibă două goluri avans. Și din nou cap la cap până la acel 13-11 pentru rapidiste din minutul 27 și imediatul timeout solicitat de banca Buzăului. La pauză e 14-13 pentru oaspeți, iar în primele patru minute din a doua parte scorul se duce deja la 17-13. Greu de crezut că ale noastre în tricouri negre mai pot reveni pentru că șuturile lor merg teleghidate în brațele firavei Ciucă sau pe lângă. Diferența de 4-5-6 goluri s-a ținut scai de tabela de marcaj, iar în final calificarea bucureștencelor a fost meritată și aplaudată de public, ca și paradele consecutive ale portăriței Ana-Maria Măzăreanu. 

*Am deschis articolul cu numele lui Romeo Ilie, inima acestui club (indiferent de denumire) în ultimii 40 de ani. Ei bine, chiar în ziua meciului acesta ar fi împlinit 70 de ani, dar cu siguranță c-o face alături de îngerii handbalului din Cer alături de “fratele” Ștefan Miloș. 

*Colecție de vedete în lotul Rapidului, pe lângă tricolorele Ostase, Ciucă, Dedu sau Badea, sutele de spectatori buzoieni s-au putut bucura de prezența surorilor Kanor, a trioului spaniol Fernandez-Gonzalez-Hernandez ori a fetelor din spațiul ex-iugoslav, a Mathildei Neesgaard sau a “tancului” Kassoma. 

*Și primarul Constantin Toma ori prefectul Daniel Țiclea și-au făcut apariția la “oficială”, dar asta nu mai este demult o știre care să provoace interes. Ambii au vechime “în sistem” ca vechi suporteri. Dar cu pedigree. 

*O singură galerie a cântat pentru echipa favorită, iar aceasta a fost micuța, dar inimoasa “Peluză Crâng”. Rapidiștii încă sunt într-o perioadă de non-combat după ancheta cu torțele lui Niculae & Bocciu. Aplauze din partea celorlalți suporteri pentru scandările repetate ale numelui Prof. Romeo Ilie și “Jos pălăria” și de la noi!

*Că tot vorbeam mai sus de can-can, hai să facem rating și cu tentativa unui suporter un pic cam obosit de prea multă… țuică, care nu voia nimic altceva decât să vadă meciul “din loja primarului”. Bă, ej nebun? L-au convins băieții de la firma de security că de-afară se vede clar și în culori calde de primăvară. 

Text și foto: Eduard Ungureanu & Vali Mocanu