S-a tot vorbit în ultimele zece zile despre cum scriu istorie puștii lui Mirel Rădoi de la Naționala U21, încât toți părem niște mori stricate și hodorogite. Repetăm toți aceleași fraze, știrile se plimbă de colo-colo, iar suporterul român este disperat după o performanță majoră. Cam ca acelea din 2005 – 2006, din sezonul eurofantastic, ca s-o amintesc doar pe cea mai recentă. Faptul că tricolorii au reușit să iasă neînvinși, ba chiar premianți!, dintr-o grupă care ne lăsa speranța porcului de Crăciun a produs o emulație fantastică în toată societatea românească avidă de publicitate, de like și de share. Aveau dreptate Boboc și Rus la conferința de presă ulterioară acelui 0-0 contra „Les Bleus”, cu câteva zile înaintea acestui turneu European NIMENI, DAR ABSOLUT NIMENI nu credea că vor fi capabili să răscolească atîta amar de emoții pozitive. Cu excepția părinților acelor copii trimiși să se războiască pe teren contra unor selecționate venite, parcă, din altă galaxie. Și au trecut cu bine, parcă prea bine, iar pretențiile nostre acum sunt exacerbate “să luăm titlul, frateeee!!!”
În primul rând să vedem cu ce avem de-a face în această semifinală, ca să putem evalua situația un pic mai realist decât se întâmplă acum când o facem că părți implicate în problemă. Și începem cu faptul că jucăm împotriva Germaniei. Doar numele adversarului impune respect, faptul că toți cei 23 de componenti ai lotului antrenat de Stefan Kuntz, o legendă a lui Kaiserslautern, joacă în Bundesliga e o garanție a faptului că această echipă este și valoroasă, nu doar firma e strălucitoare! Au cel mai bun atac de la acest turneu cu 10 reușite și dau primii doi golgeteri din faza grupelor, Waldschmidt (5) și Richter (3). Au tras cele mai multe șuturi pe porțile adverse și au obținut cele mai multe cornere, deci forța lor ofensivă nu este doar una de conjunctură. Dealtfel, în preliminarii, ei au fost echipa cu cel mai bun atac (35), iar noi cu cea mai bună apărare (4). În primele meciuri disputate de eroii semifinalei de la Bologna nemții au încasat gol la fiecare meci (de două ori chiar din penalty!), pe când tricolorii au reușit să-și păstreze cearșaful curat la meciul contra unei alte semifinaliste (Franța, echipa cu cea mai mare cotă de mercato dintre cele 12 participante, nu mai puțin de 360 de milioane de euro ar valora lotul cocoșilor galici), având în apărare doi jucători noi, neutilizați niciun minut până la ora jocului de la Cesena (aceeași Radu Boboc și Adrian Rus).
Aveam împotrivă noastră, deși problema e una comună ambelor echipe, căldura inimaginabilă care se revarsă deasupra Italiei în aceste ultime 3-4 săptămâni. Băieții lui Rădoi au jucat deja alte două meciuri la ora 18 (locală) și le-au câștigat cu câte 4(patru) goluri marcate adversarilor, în timp ce echipa panzerelor a fost programată să joace doar de la ora 21, la fel ca și în cazul Franței și Italiei, răsfățate și ele de țintarul competiției. Ca să-și obișnuiască elevii cu lipsa de aer și cu umiditatea extremă de la ora meciului contra României, antrenorul Kuntz a înterupt de două zile ventilația și aerul condiționat (sub 26 de grade Celsius) din camerele jucătorilor săi. “Știu că e o soluție extremă, total neortodoxă, dar nu am știut realmente ce să fac să-i pot ține în atmosfera reală a unui joc disputat foarte probabil la 33 – 35 de grade! Am discutat această problemă și cu stafful nsotru medical, le-am explicat băieților utilitatea măsurii și sperăm ca ea să dea roade. Nu avem nici-o certitudine științifică că am făcut bine sau rău, dar scopul final e calificarea în finală și apărarea titlului de campioni obținut la ediția precedentă”, a precizat selecționerul german la conferința de presă de miercuri după-amiază. (Când afară erau 34 de grade, iar în Media Center doar 25…)
Atuurile fotbaliștilor noștri sunt la fel de importante ca și cele ale adversarilor. Talent și muncă infinite, tupeu maxim în fața unor adversari cu cote imposibil de cuantificat în sărăcia sportului de la noi, plus inconștiența de a se lua la trântă cu primele două favorite ale competiției fără absolut niciun complex de inferioritate. Totul culminează însă cu fantasticii ce au format “zidul galben” al suporterilor prezenți în arenele din San Marino și Cesena! Dumnezeule, am văzut mult fotbal la viața mea și am fost prezent la toate genurile de competiții de pe continentul european, dar niciodată nu credeam că o echipă națională, mai ales că vorbim de una de tineret, va putea să scoată din case mii și mii de conaționali aflați în pribegie, la muncă. Acolo unde banii se socotesc la milimetru, euro cu euro, pentru ca sacrificiul părăsirii căminelor natale să însemne progres din punct de vedere economic. Au fost vreo 5000 la meciul cu croații, 7-8000 cu Anglia și măcar 10 mii la meciul cu francezii. Acum însă situația se schimbă. Se urcă un pic mai în Nord, unde sunt alte sute de mii de conaționali stabiliți cu case și muncă și care nu au avut posibilitatea să se deplaseze la jocurile din grupa C. Pentru semifinala cu nemții vom trece la un alt nivel, stadionul aproape că își va dubla capacitatea, “Renato Dall’Ara” are 38 de mii de locuri omologate, iar românașii vin în valuri imense din zonele limitrofe. Din Verona și Padova, din Bergamo, din Mantova, din Ferrara și Venezia, din Reggio Emilia, Parma, Marche sau Toscana. UEFA ne-a dat în jur de 6000 de bilete, special pentru ca FRF să le vândă propriilor suporteri, prețul fiind ridicol, 5 euro, exact cât costă un steguleț pentru mașină. Dar toate se vânduseră deja marți la ora 18 când Naționala se instala în noul cartier general de la hotelul Novotel Fiera. Se estimează că zidul galben vă număra minim 15-20 de mii de suflete, cam tot la cifra asta mă gândeam și eu, deși sper să fim pe stadion chiar mai mulți. Și să cântam “Deșteaptă-te române”, să scandăm “ROMÂNIA, ROMÂNIA/OLE, OLE, OLEEEEE”, iar strigătul de luptă să fie “HAGI, HAGI”!!!
Corespondență din Bologna de la Vali MOCANU
