Altruistă, ambiţioasă, inteligentă, deschisă şi tolerantă. Aşa poate fi caracterizată asistenta medicală Alina Monica Creţu care de peste 15 ani are grija de sănătatea copiilor cu deficienţe de auz de la Şcoala Specială din Buzău. Între timp a absolvit şi Academia de Studii Economice fiind licenţiată în Finanţe, Burse de Valori, Asigurări și Bănci. Din dorinţa de a ajuta şi mai mult persoanele surdo-mute, în 2011 devenit şi interpret autorizat în limbaj mimico-gestual, în urma cursurilor de perfecţionare făcute la Bucureşti. De la începutul acestui an, Alina este manager la Centrul de Pregătire Pentru o Viaţă Independentă în Limbaj Mimico-gestual din cadrul Asociaţiei 1 Iunie 2001 Buzău, iar cea mai mare realizare o reprezintă autorizarea ca furnizor de formare profesională în diverse programe de calificare. Astfel, mare parte din timp şi-l petrece alături de surdo-muţi şi în interesul acestora si după cum spune face totul din suflet fiindcă altfel, cei pe care îi ajută simt asta. Asistenta Creţu nu ascunde faptul că primele luni la Şcoala Specială au fost unele extrem de grele şi asta din cauza că nu putea comunica.
,,Sosisem într-o lume total necunoscută şi când plecam acasă aveam ochii plini de lacrimi, ceea ce mi se întâmplă şi acum. Este o muncă dificilă fiindcă lucrezi cu diferite tipuri şi grade de handicap predominând cel auditiv dar există şi copii cu autism sau ADHD(sindrom hiperkinetik). Cei mici au o teamă de cadrele medicale dar până la urmă se obişnuiesc. Mulţi dintre copii se află departe de părinţi aşa că cel mai greu este faptul că trebuie să suplinim lipsa familiei. Satisfacţia cea mare este însă atunci când după ce le dau tratamentul vin şi mă îmbrăţişează. Sigur că mă bucur tare mult de fiecare dată când mă întâlnesc şi vorbesc cu cei care când am venit eu erau mici iar acum sunt absolvenţi de şcoală”, spune Alina Monica Creţu. Aceasta nu poate uita însă un episod tragic petrecut după aproape două luni de când tocmai venise la Şcoala Specială Pentru Deficienţi de Auz şi care o marchează şi acum.
,,Într-o zi un copil care nu ştiu cum a ajuns pe clădire s-a dezechilibrat căzând în gol şi a intrat imediat în comă. Am ieşit în stradă şi am oprit o maşină pentru a-l duce la spital însă după vreo săptămână a decedat. Şi acum am pe retină imaginea acestui copil care când a căzut ţinea în mână nişte biscuiţi pe care tocmai îi primise”, îşi aminteşte Alina.
Referitor la comunicarea cu surdo-muţii, precizează că o ajută foarte mult acele cursuri de perfecţionare în limbajul mimico-gestual absolvite anul trecut. Consideră că este ceva interesant să fii interpret dar totodată şi dificil.
,,În România nu toate cuvintele îşi regăsesc corespondent în semne şi este vorba în primul rând de termenii de specialitate din orice domeniu. De exemplu la un proces în care trebuie să interpretezi ce spune un surd-mut ai o mare răspundere fiindca ce vei transmite instanţei va cântări în luarea deciziei. Greu este şi atunci când cineva străin vrea să comunice cu persoanele care au deficienţe de auz şi vorbire. Trebuie mai întâi să traduci din limba respectivă şi apoi să foloseşti limbajul semnelor”, a precizat interpretul autorizat, Alina Monica Creţu. Aceasta este intrigată de faptul că nu toate persoanele cu handicap au o încadrare corectă în grad iar indemnizaţiile oferite mai exact 234 RON sunt infime şi aşa au rămas de mult timp.
,,În primul rând trebuie schimbată mentalitatea în ceea ce priveşte aceste persoane şi este nevoie de cât mai multă implicare a factorilor decidenţi, a autorităţilor locale dar şi a societăţii civile” este de părere Alina Monica Creţu, recent acreditată la Camera Deputaţilor pentru a participa la şedinţe din partea Asociaţiei Centrul de Pregătire Pentru o Viaţă Independentă în Limbaj Mimico-Gestual care a preluat ,,serviciul 112 pentru deficienţi de auz”-proiect iniţiat de Asociaţia 1 Iunie 2001 Buzău.
Chiar dacă are un program extrem de încărcat şi diversificat,Alina Creţu îşi găseşte timp şi pentru treburile gospodăreşti dar şi pentru lectură.
,,Ținând cont de faptul că nu am copii pot să îmi dedic marea parte a timpului persoanelor surdo-mute şi evident proiectelor. Uneori îmi reproşez că mi-am neglijat familia dar pe de altă parte am acea satisfacţie că am putut ajuta pe cineva. Soţul meu a înţeles şi chiar s-a ataşat de copiii cu probleme. A devenit mai tolerant iar în anumite situaţii se implică şi el ca voluntar” ,a încheiat Alina Creţu.

Adrian SOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.