Banii vorbesc

De când cu oferta qatarioților de la Al Duhail pentru Fl. Coman s-a dezlănțuit jihadul în presa sportivă de pe la noi. Atât de părtinitoare și de partizană, cum doar ea știe să o facă, dealtfel. Polarizată, aproape deloc cu o abordare a căii de mijloc, această mașină de tocat vorbe a posturilor TV pare să fi descoperit, tocmai acum, America. Băi, dă-o naibii! Dar voi, ziariștii lui pește prăjit, când ați migrat de la un post la altul, de la un ziar la altul, iar acum (în online) de pe un site pe celălalt, nu v-ați gândit tot la bani, salarii, facturi și vacanțe? Sau cum să puteți asigura copilului vostru tot ceea ce-ar avea nevoie ca să nu crească în nevoie, așa cum vi s-a întâmplat vouă în urmă cu 30-40 de ani? Sau cum să vă luați o mașină mai bunicică decât amărâta de Dacie pe care tatăl vostru o repara c-o cheie de 13-14, ciorap de damă și sârmă?

Care e logica unui eventual refuz al, probabil, celui mai bun jucător din vai mama ei de prima noastră ligă? Care? Să devină superstar în Europa? Exclus! Dacă avea calități de Europa, era deja acolo de mult timp. Să aștepte un eventual tren spre Europa? Familia impresarilor care vopseau jucători pe bandă rulantă la finalul anilor ’90 a scăpătat, ei numără banii acum cu zecile de mii, nu cu milioane ca pe vremuri. Plus că Salamanca, Valencia, Galata, Genoa ori Fener (exemple aleatorii, mintea de bătrân îmi joacă feste) nu mai halesc puii de Crevedia vânduți de la Românika la preț de fazani! “So fârșât”, cum zic prietenii noștri din Banat, gata cu “las măgărias”!

Concluzia este una singură, părerea mea: omul al cărui destin îl discută băieții de la TV în fața unor audiențe derizorii, trebuie să-și protejeze viitorul și familia, nu titlurile virtuale/iluzorii din France Football ori Marca! Banii, salariul clubului de doi lei din Qatar trebuie încasat și pus la bancă pentru a asigura un trai liniștit familiei Coman. Tot ce se vorbește pe margini e papagalism, ipocrizie, fariseism de trei parale. Gloria la care jucătorul român mai poate spera/ajunge este, eventual, ceea ce s-a întâmplat toamna trecută. Deci o calificare cu noroc,dintr-o grupă vai de lume, la un EURO diluat mai tare decât sucul natural cu 3% pulpă de fruct. Sau, cine știe cum, un septembrie prin cupele europene și, în mod excepțional, o calificare în primăvară. Atât, restul e mult can-can și-o grămadă de bla-bla-bla.

Vali Mocanu