Familia și Buzăul au plâns după Zahiu!

Știam că Ciprian, prietenul meu de la Birmingham, este nepotul unuia dintre cei mai buni fotbaliști care și-au demonstrat talentul pe Stadionul “Gloria”. (Apropo, întotdeauna i-am invidiat pe copiii cu rude celebre, vai de capul meu!) Auzisem încă din iarnă că “unchiul celebru” Gabriel Zahiu murise în Suedia, știam că se făceau eforturi pentru a fi adus și îngropat în România, dar uite că evenimentul s-a produs, ca o coincidență, odată cu reapariția mea în peisaj.

1 de 16

Când am citit postările lui Ciprian Calcan de la începutul săptămânii, am simțit că Buzăul fotbalistic l-ar fi pierdut încă o dată pe omul venit de la Steaua să-și relanseze cariera la umbra stejarilor din Crâng. Aici urma să joace alături de o adevărată familie de prieteni, aici o să centreze/paseze pentru Costică Stan și Cornel Negoescu, va da sfaturi unor puștani gen Titi Mircea, Dan Tulpan ori Vasile Lazăr, va trage la poartă lui Gh. Cristian și lui Gică Tănase ori se va bucura de promovarea aceea fenomenală din primăvara lui 1984.

Eu eram copilul unui strungar din Broșteni, veneam la meciuri adus de vecinii Nicu Vrabie, Tomiță David și Doru Adam, nu înțelegeam eu cum a putut Hagi să ne-o dea direct din corner, ori că vedete precum Marcu și Dudu veniseră să joace pentru o nou-promovată. Episodul cu Gârjoabă e încă undeva în mintea mea, dar nu mai știu ce și cum.

Mi le vor povesti probabil, astăzi, în drum spre cimitir, foștii săi colegi și prieteni din cea mai frumoasă generație din istoria Gloriei. Tot la ei sper să mai văd fotografii făcute de Nea Stoicescu în anii ăia. Cu siguranță că nu va ploua, iar ziariștii nu vor scrie despre cerul care plânge după Gabi Zahiu. Va fi frumos afară, vreau să văd oameni zâmbind și povestind chestii greu de crezut pentru generațiile născute după 1990.

P.S. Tatăl meu, strungarul de care vă povesteam mai sus, este astăzi dement. Dar nu așa rău ca mine, ci doar bolnav de Alzheimer. Când îl întreb ceva despre fotbal, el zâmbește, dă un pic din cap și nu spune decât un singur cuvânt: “Zahiu”.

Vali Mocanu