A plecat din Buzău, pe cont propriu, în sălbăticia tranziţiei postcomuniste din Bucureşti, unde, la tarabele din 1995, în undergroud, se auzeau „vorbele grele” ale celor de la BUG Mafia. A construit încet şi sigur, iar rezultatele au apărut: premii la festivaluri, colaborare cu BUG Mafia pe albumul „De cartier” (1998), cu melodia „Poveste fără sfârşit”, care dărâmă bariera către muzica hip-hop, pusă de unele posturi de radio. Apoi, devine „cea mai bună voce feminină”, cu hitul „Eu de voi vrea”, care va atrage atenţia televiziunilor şi va duce la promovarea fără precedent a muzicii Rhythm and blues (R&B). Sunt anii în care toţi o vor pe Cătălina: revistele, radiourile, televiziunile. În decembrie 1999, apare în revista Playboy şi surprinde o parte dintre fanii ei. Cătălina trece peste prejudecăţi şi, afectată de dispariţia tragică a uneia dintre cântăreţele ei favorite (Aaliyah, la numai 22 de ani, moare într-un accident de avion), buzoianca noastră devine „regina R&B-ului românesc”. În 2001, videoclipul melodiei „Why My Lord” ia titlul de „Videoclipul anului”, la MTV Music Awards. Apoi, Cătălina se retrage brusc, la fel de repede cum a apărut, din showbizul românesc. După ani fără semne vizibile, Cătălina reapare în forţă şi promite un nou album, „Invincible”. Am căutat-o, ca şi în urmă cu aproape 12 ani, să-i spunem că Buzăul o salută. I-a făcut plăcere să ne acorde un interviu în exclusivitate:

Ce a însemnat, pentru cariera ta, oraşul Buzău?

Acolo a avut loc începutul meu muzical, de Buzău mă leagă amintiri foarte frumoase în ceea ce priveşte muzica, respectiv de ”Şcoala de arte’’, pe care am absolvit-o la clasa

domnului profesor Nicuşor Tănase. Totul a început de acolo. De fiecare dată când mergeam la ora de muzică, simţeam ”fluturaşi în stomac” pentru că, într-un fel, ştiam că mă va aştepta un destin muzical frumos.

Ce oportunitate ţi s-a oferit când ai plecat de aici? Ai avut o ofertă sigură din Bucureşti sau ai plecat să-ţi încerci norocul?

Am plecat singură pentru a-mi încerca norocul, însă totul s-a produs treptat, nu dintr-o dată, oportunităţile mi le-am creat singură, nu a bătut nimeni niciodată la uşa mea.

Am citit pe pagina ta de Facebook motivele care te-au determinat să te retragi temporar din industria muzicală. Există şi altele, care nu se pot spune? Cât de mult au contat prietenii vechi, familia din Buzău, în reconstrucţia carierei? Ai mai ţinut şi mai ţii legătura cu locurile natale?

Am ţinut întotdeauna legătura cu locurile natale, ştim cu toţii că există un ataşament natural faţă de locul în care ne-am născut. De cariera mea, în general, şi de reconstrucţia carierei mele acum, în special, sunt sută la sută răspunzătoare, nu m-a îndrumat sau încurajat nimeni niciodată din familie, rude sau prieteni din trecut, nici nu cred că am avut nevoie de aşa ceva, fiind un spirit foarte puternic şi extrem de liber. Un singur om m-a încurajat la începuturile mele, acela a fost profesorul Tănase, care mi-a văzut potenţialul artistic. Al doilea om este iubitul meu, care este o continuă sursă de inspiraţie pentru mine. Nu au fost alte motive pentru retragerea mea din muzică decât cele despre care se ştie deja, şi anume că nu a existat o platformă serioasă în Romania, la acea vreme, pentru a se face muzică şi business cu adevărat. Am preferat să nu mă pierd într-o industrie superficială şi să iau o pauză pentru a mă regăsi şi pentru a aştepta totuşi vremuri mai bune.

M-am născut cu un spirit de antreprenor, aşa că pot să-mi construiesc din nou cariera, să-mi produc muzica şi să mă promovez fără a avea în spate o echipă mare care, la un moment dat, în Romania ar putea mai mult să strice decât să ajute. Eu am o viziune proprie despre cum trebuie marketat pe piaţă artistul Cătălina.

Retragerea ta a iscat foarte multe întrebări. Poate că nu este momentul să răscolim trecutul. Te aşteaptă un alt viitor pentru care ai lucrat din greu. Însă, o întrebare rămâne: ce-ţi reproşezi cel mai mult din prima perioadă a carierei muzicale?

Am să spun acum – sub formă de glumă, desigur – că îmi „reproşez” în general că m-am născut în Romania. Cred că 99% dintre români spun asta. Dacă mă năşteam în altă parte, lucrurile stăteau altfel, acum, în cariera mea muzicală. Sistemul din Romania are „darul’’ de a neutraliza talentele mari şi de a omorâ spiritul românilor. Trebuie să se schimbe ceva acum, cât nu e prea tarziu.

Regret că nu am plecat mai devreme şi că am refuzat nenumărate şanse de peste hotare şi că am fost neîncrezătoare în acei oameni. Însă am puterea de a o lua iar de la capăt şi nu mă tem de nimic.

Revenirea în atenţia mediei probabil că îţi provoacă emoţii teribile. Cum găseşti show-bizul românesc actual? Ai întâmpinat antipatii, piedici?

Media nu mi-a provacat şi nu îmi va provoca niciodată emoţii. Eu am colaborat în trecut foarte bine cu media din România. MUZICA este cea care îmi provoacă emoţii mari atunci când sunt pe scenă, pentru că tratez acest lucru cu profesionalism şi am mare respect pentru această formă de artă care, atunci când se manifestă prin mine, mă face să mă simt vie. Când cânt pe scenă, pentru mine este un sentiment extraordinar şi mă simt mai aproape de Dumnezeu. Reiterez, timiditatea mea e legată de muzică nu de media. În particular, nu sunt timidă deloc şi zodia dragonului (corespondentul taurului din zodiacul chinezesc) mi se potriveşte perfect.

Lucrurile din showbizul românesc ar putea sau ar trebui să stea mult mai bine, după o deschidere către lumea internaţională de 20 de ani. Mă refer aici şi la alte sectoare. Noi chiar trebuie să facem lucrurile cu încetinitorul?! Mă întreb deseori oare despre ce este vorba: de lipsa de informare? de rea voinţă? de „lasă că merge şi aşa”? Din păcate, România nu a avut, în ultimii 70 de ani, lideri adevăraţi, puternici. Şi, cum totul se „strică” de la cap… Aş vrea ca, pe viitor, să existe posibilitatea pentru români de a-şi alege într-adevăr lideri veritabili, care să le fie şi mentori, să le inspire încredere şi să creeze un viitor mai bun pentru România.

Cât despre antipatii şi piedici?! Hmmm, cred că glumiţi… Le-am întâmpinat dintotdeauna, însă una din filozofiile mele de viaţă este următoarea: (vă avertizez că limbajul este grafic) eu de gunoaie nu mă împiedic, nici nu le ocolesc, doar calc peste ele şi merg mai departe!

Lângă cine ţi-ai dori cel mai mult să cânţi pe scenă?

Lângă Michael Jackson şi Aaliyah, într-o altă viaţă, din păcate! Îi mulţumesc lui Dumnezeu că l-am văzut live pe Michael, în 1996, la Bucureşti. Eram doar un copil, însă m-a marcat atât de tare, încât nu am să-l uit niciodată! Michael a fost şi va rămâne modelul artistului perfect, geniu, compozitor, dansator, coregraf, actor, producător, businessman, un muzician/ entertainer complet. Nu doar un megastar, dar adevăratul mogul al muzicii. Cifrele nu mint. Aşa că, nu am spus degeaba şi o voi spune mereu, că Michael este Biblia Muzicii, de unde se vor inspira generaţii la nesfârşit. Primul şi adevăratul meu mentor a fost Michael, el m-a format muzical. Daca nu era Mike, 99%  din comunitatea globală a artiştilor ar fi cântat „foaie verde şi-un tramvai” …

Când te vom vedea într-un concert la Buzău şi care sunt gândurile tale pentru fanii de aici?

Voi avea concerte în Buzău (iubitul meu, oraşul natal), când voi fi invitată să performez acolo. Dacă am fani în Buzău, vă rog să le spuneţi că îi iubesc şi că mi-aş dori să fie mai implicaţi în cariera mea. Acum am nevoie de sprijinul tuturor fanilor, mai mult ca oricând.

Îi aştept pe toţi pe pagina mea de Facebook, http://www.facebook.com/pages/Catalina-Toma/42860196405

Vă doresc numai bine şi gândiţi pozitiv!

Îţi dorim mult succes în carieră!

A consemnat Sorin DINCO

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.