•   Afară sunt 33 de grade Celsius, în Media Center doar 24, să-i dea Dumnezeu sănătate celui care a inventat aerul condiționat!
    •        Cu aproape două ore înaintea partidei, parcările, barurile, terasele și fan-zone-ul de langă stadionul “Dino Manuzzi” erau pline de steaguri, tricouri și fulare românești. Oficialii care s-au ocupat de vânzarea biletelor spun că tot stocul s-a epuizat din 26 mai și că, după părerea lor, vreo 10-12 mii sunt în posesia suporterilor români. Cumpărate de pe vivaticket.it, direct de la vanzătorii ambulanți ori de la casele stadioanelor participante la turneul final.
    •       Jucătorii lui Mirel Rădoi au ieșit să inspecteze gazonul la 16,40. Imbrăcati cu cămăsi albe, office, păreau niște angajați ai unei bănci elvețiene ieșiți în pauză de cafea într-un părculet din Zurich. La 17,05 au apărut și englezii. Bermude și tricouri vișinii. Culoarea asta m-ar fi făcut să zic că și ei sunt peste tot acasă, dar cum stadionul se va îngălbeni cu totul în jurul orei 18, îmi iau vorbele înapoi.
    •  A sosit foaia de joc cu echipele ce se vor alinia la fluierul de start al suedezului Andreas Ekberg. Nu pot să cred așa ceva: ori englezii ne iau la preț de matineu și cred că ne pot bate din orice poziție, ori deja și-au luat adio de la calificarea în semifinale! Au lăsat pe bancă oameni de aproape 200 de milioane, titulari contra Franței și nume consacrate deja în Premier League: Wan-Bissaka, Solanke, Sessegnon, Foden sau Abraham!!!
    •  Imnul și cei 8-10 mii de români care scandează numele țării lor, mi-au făcut pielea găinii… Dacă se juca la București nu era așa o atmosferă de senzație!
    •  Suturile lui Hagi și Ivan mă fac să-mi mușc mâinile. Gafa de clasa I a lui Ștefan, pasă spre Ivan aflat în ofsaid, iar apoi ratarea “unu contra unu” a lui Ivan mă fac să mușc din laptop!
    •  În min. 25 se aprind două torțe. Doar n-or fi englezi nenorociții care le flutură cu atâta mândrie! Altă amendă, altă urecheală prin presă, dacă nu cumva și vreo suspendare a terenului propriu… Binențeles că oficialii meciului au mers la stația de amplificare și au anunțat că dacă se mai aprinde măcar o flacără de brichetă vor suspenda meciul. Mulți proști sar gardul, băi frate!
    •  Golul marcat de ai noștri (Man) e anulat pe motiv de ofasid. Clar, Pușcaș era măcar cu un metru în spatele fundașilor când a primit pasa.
    •  Excelentă prestația din prima parte a axului central: Radu – Nedelcearu – Băluță – Cicaldău – Hagi – Pușcaș!
    •  Nu trebuie nicicum să se mulțumească cu acest 0-0! Anglia este o echipă mediocră în acest meci, joacă și se comportă ca o echipă care a renunțat deja la luptă. Trebuie câștigat meciul! Cu orice preț.
    •  Le dăm prea multe ocazii să ne atace din faze fixe. Faulturi în 20-30 de metri, cornere la foc automat. Bine c-am scăpat de Sessengnon în min. 60, un munte de atacant ce abia intrase la pauză! Mă bucur că scap de dracu’ și apoi dau de frac-su’! A intrat Foden, jucătorul lui Guardiola de la Manchester City și mai apoi Abraham, cel mai bun atacant al ligii secunde!
    •  Se pare că norocul nostru, dacă o fi vorba și de așa ceva, se numește Ionuț Radu. Două parade în trei minute și plecăm iar la atac. Cu forțe proaspete chiar: iese Ivan, intră Coman.
    •  Esteeeeeeeeeeee… Penalty, frateeeeeeeeeee! Iar George Pușcaș repetă execuția de la lovitura de pedeapsă executată în meciul contra Croației, 1-0.
    •  Bucurie imensă care ține însă doar două minute, Manea tatonează la 5 metri de adversar, iar acesta, Gray de la Leicester, șutează cum vrea el pentru egalare. 1-1 și luptă se dă mai departe…
    •  Hagi cel mic ne face să urlăm de bucurie marcând un gol de autor, șut cu stângul de la marginea careului, 2-1 pentru ai noștri! Dramatismul nu se apropiase de final. La doar un minut din nou egalare, o face super-vârful lui Aston Villa, Abraham.
    •  Și, așa cum îi spuneam antrenorului Rădoi la conferința de presă de după meci, istoria “generației de aur” a început cu bara lui Boyd de la Cardiff, iar a celei antrenate de el cu transversala aceluiași Abraham. Iar scorul era 2-2; ne trecuse glonțul pe lângă ureche…

  •  Cele două goluri ale lui Coman (adevăratul Mbappe, cum l-a numit Mister Mirel la finalul jocului) nu fac altceva decât să încheie o poveste scrisă de subsemnatul, dar cu amănunte din jurul unei legende, nașterea unei noi echipe naționale a României!

 

Corespondență din Cesena de la Vali MOCANU

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.