Pandemia de coronavirus a lovit întreaga planetă de 6-7 luni încoace. Nu există domeniu de activitate care să nu fi fost afectat și nu mă refer la afacerile cu măști sau dezinfectant, ci la cele ale unei vieți pe care, până mai ieri, o consideram a fi cea normală. Economie, sănătate, învățământ, cultură, social, politică și sport, iată doar câteva exemple. Noi ne ocupăm de ultimul dintre ele, dar asta nu înseamnă că ar fi mai puțin important decât altele.

Faptul că Buzăul handbalistic reușise să-l semneze pe Pero Milosevic nu mai constituie azi vreun breaking news. O știu până și copiii de grădiniță încă de la începutul lunii mai. Eu fac azi doar o prezentare a poveștii din spatele acestei achiziții incredibil de spectaculoase. Și vreau s-o fac bine, înseamnă debutul meu jurnalistic, după ce am tot scris, în orb (fără a se publica nimic), de vreo două săptămâni încoace, ca și probă de lucru la “Observator”.

Când lucrurile au devenit clare că sezonul handbalistic va fi înghețat definitiv și că echipa noastră se va fi salvat de la retrogradare (ce-i fusese impusă în primele proiecte ale unei federații cu gânduri mizerabile), antrenorul Eliodor Voica și-a anunțat șefii că nu-și va prelungi contractul ca șef de haită la Buzău. Încă de anul trecut existau discuții cu CSM, omul e mai aproape de casă și familie, așa că nu s-a pus problema ca cineva să-l implore în genunchi să rămână. “Nimeni nu e de neînlocuit” e o vorbă universal valabilă oriunde și oricând.

Așa că Georgian Băducu și Răzvan Voicu, oameni cu vreo 25 de ani de experiență în lumea handbalului nostru au început să-și consulte listele cu potențiali înlocuitori. Exista o asemenea listă, logic. O are orice conducător de club care se respectă, iar cei doi foști arbitri, în ciuda sezonului slab pe care tocmai îl traversaseră (și a “laudelor” venite din exterior), chiar sunt niște oameni preocupați să muncească și să performeze sub steagul HC Buzău! Știau că muntenegreanul de pe banca Politehnicii Timișoara nu-și va mai prelungi contractul cu “violeții” și l-au sunat. “Am încercat marea cu degetul, zice Băducu. Știam că e un nume uriaș, cu un palmares așa cum nu există acum în handbalul de la noi, cu un caracter pe stilul războinic al sârbilor și ceva comparabil cu Tadici al nostru, dar am zis că nu strică să sunam și să-i propunem o întălnire de discuții, de tatonare”. Primul pas a fost cu stângul. Șefii lui HC Buzău au urcat în mașină, iar pe la Brașov și-au dat seama că nici declarații de părăsire a orașului nu și-au scris. Plus că, erau să mai bifeze o bilă neagră. Îl sunaseră pe impresar, care locuiește undeva pe lângă Cluj-Turda și propuseseră să facă o întălnire în patru undeva la jumătatea drumului între Ardeal, Buzău și Timișoara, iar compasul se oprise la Sibiu. Milosevic nici nu a vrut să audă, era pandemie, era zăpăceală, așa că a pus condiția cea mai simplă: “daca mă vreți, veniți în capitala Banatului!” Iar drumul cuplului Băducu – Voicu a continuat până la Timișoara. Acolo unde, surpriza a fost uriașă! Pero Milosevic tocmai plătise trei camere la un hotel din centrul orașului, își convinsese un prieten să-i găzduiască vreo câteva ore în curtea din spatele casei pentru amenajarea unui grătar și a unei mese la care să se facă planuri pentru viitorul tuturor celor implicați, așa că toate cărțile erau acum în joc. Fost antrenor de naționale precum Muntenegru, Liban, Bahrein și Qatar, dar și de Ch. League feminin și masculin, eroul nostru se documentase deja de cu seară despre Buzău, știa ce-l așteaptă, știa cu ce oameni ar fi putut să colaboreze, îi stârnise curiozitatea proiectul și lista de achiziții pentru sezonul ce va debuta la 19 august. Avea deja o ofertă pe masă din Orientul mijlociu, ceva la vreo zece mii pe lună, dar faptul că soția sa suferise o intervenție chirurgicală la sistemul respirator (iar trecerea de la aer condiționat la cele 40-45 de grade de afară ar fi fost catastrofală) l-a făcut să ia în calcul rămânerea în Europa. Așa că oferta și planurile Buzăului au primit un răspuns pozitiv chiar în aceeași seară. Telefoanele au început să zbârnăie imediat spre băieții ce trebuiau convinși și ei să vină să joace în noua haită de lupi, presa a fost informată imediat și iată-l pe Pero, noul boss din vestiar!

Laurentiu Manea      

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.