Aldeni-20

După în urmă cu două săptămâni, o tânără asistată de la Aldeni a ajuns de urgență la spital cu burta plină cu cuie, miercuri o altă persoană internată în ”Căminul Ororilor” a vrut să-și ia viața.

Este vorba despre o tânără de 30 de ani, diagnosticată cu schizofrenie, care s-a aruncat de pe un pod peste râul Slănic, de la circa 6 metri. Pentru că podul se află în imediata apropiere a căminului de la Aldeni, tânăra a fost observată, fiind anunțată imediat Salvarea.

Ajunși la fața locului, medicii de la Ambulanță au găsit-o pe tânăra asistată de la Aldeni conștientă, cooperantă, acuzând dureri de picioare și de coloană. Femeia a fost transportată de urgență la Unitatea de Primire Urgențe a Spitalului Județean Buzău unde, la ora postării acestei știri, primește îngrijirile medicale de care are nevoie. Din primele date, ea a suferit fracturi la ambele glezne, și s-ar afla în afara oricărui pericol, însă nu este exclus, pe de altă parte, să aibă și alte leziuni.

 

De Căminul de la Aldeni din județul Buzău a auzit o țară întreagă după ce Centrul de Resurse Juridice a întocmit, recent, un raport privind situaţia din această unitate, raportul scoțând la iveală adevărate orori la care sunt supuși asistații, oameni și așa sărmani și bolnavi. În raport se arată că unele dintre persoanele cazate acolo – adulţi cu diferite grade de handicap sau persoane cu probleme sociale – ar fi bătute, sedate sau obligate să muncească şi ar trăi în condiţii inumane. În timpul vizitelor oamenii s-au plâns că sunt bătuţi, abuzaţi sexual sau forţaţi să muncească. Raportul arată că unii dintre cei 93 de beneficiari ai centrului erau ţinuţi legaţi cu sfoară de paturi, iar alţii erau sedaţi. De altfel, personalul centrului ar fi recunoscut în discuţiile cu reprezentanţii Centrului pentru Resurse Juridice că se practică sedarea bătrânilor asistaţi.
Delegaţia care s-a aflat la Aldeni a descoperit inclusiv pacienţi aflaţi în stare de inconştienţă în urma sedării. „Într-o cameră cu trei paturi erau cinci tineri contenţionaţi chimic, aflaţi în stare de inconştienţă totală (…) Solicitând explicaţii (…), ni s-a răspuns că este o normalitate ca atunci când sunt agitaţi să li se administreze astfel de medicaţie pentru a-i linişti”, arată reprezentanţii CRJ.
Raportul mai precizează că, în timpul interviurilor, o tânără a spus că a fost abuzată sexual de alţi beneficiari din centru şi că s-a plâns de acest lucru, dar că nimeni nu a luat nicio măsură.
„O tânără mi-a explicat cum este bătută de asistente şi legată, la solicitarea personalului, de alţi beneficiari – bărbaţi. Recent fusese lovită peste faţă cu papucii. Încă se puteau vedea echimoze. Mai mult, mi-a explicat cum este abuzată sexual de alţi beneficiari şi, deşi a menţionat asta personalului, nu au fost luate măsuri. (…) Am intrat, pentru interviuri, într-o cameră cu patru tineri unde se găsea o persoană de 58 de ani care stătea ghemuită într-un colţ al patului. Părea un copil terorizat care, la început, nu a vrut să vorbească. După ce m-a ascultat discutând cu mulţi beneficiari, a cerut să-i scot pe ceilalţi afară din cameră deoarece vrea să îmi vorbească personal. Mi-a spus: «mă bat de mă omoară», deşi am avut senzaţia că ar vrea să îmi spună mai multe aspecte neplăcute, dar se pare că nu a avut suficientă încredere în mine. Am întrebat cine îl bate – ceilalţi beneficiari sau personalul? Răspunsul a fost: «şi, şi» (…)”, se mai arată în raport.
Un alt tânăr le-a mărturisit celor din echipa de monitorizare că îi este frică să vorbească de teama bătăilor pe care le va primi ulterior şi de la personalul azilului, dar şi de la colegi.
Rezidenţii au mai povestit că între unii dintre asistaţi există relaţii de cuplu care se consumă pe terenul din spatele clădirilor azilului.
„În situaţii în care sunt deja constituite cupluri recunoscute în comunitate şi de personalul centrului, acestea nu au o cameră separată în care se pot vedea, dreptul la viaţa privată este încălcat. Managerul centrului ne-a comunicat că nu este necesară o astfel de cameră, deoarece credinţa sa religioasă îl împiedică să ia o astfel de măsură şi că oricum ei merg prin spatele clădirilor, unde au contacte sexuale”, se mai arată în raport.
Căminul de vârstnici şi adulţi cu dizabilităţi din localitatea Aldeni funcţionează de circa 20 de ani şi este deţinut de Vasile Alexandru. El spune că unitatea funcţionează cu bani proveniţi din contractele încheiate cu primării de sector din Bucureşti, de unde sunt aduşi cei care beneficiază de serviciile căminului.
Anchetele nu au adus însă nici o schimbare în căminul ”ororilor” de la Aldeni. Deşi inspectorii sociali au cerut Ministerului Muncii ridicarea autorizaţiei de funcţionare, autoritățile centrale nu au dispus în consecință, lăsând deschis în continuare un azil în care asistații sunt tratați inuman iar condițiile sunt jalnice.

C.S.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.