Noul arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a discutat despre planurile sale de viitor într-un interviu acordat agenției de presă a Patriarhiei Române

[section_title title=Pagina1]

La finele lunii februarie Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a desemnat pe Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul arhipăstor al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei în locul rămas vacant după decesul lui Epifanie Norocel în luna ianuarie 2013. Noul arhiepiscop va fi întronizat duminică la Catedrala „Înălţarea Domnului” din Buzău în cadrul unei ceremonii la care va participa atât Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cât și alți înalți ierarhi. Până atunci noul arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a discutat despre planurile sale de viitor într-un amplu interviu acordat agenției de știri a Patriarhiei Române pe care îl puteți citi în cele ce urmează:

După alegerea ca nou Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul ne-a mărturisit câteva gânduri de bucurie, de recunoştinţă la acest moment binecuvântat, exprimându-şi, de asemenea, nădejdea că prin ajutorul lui Hristos, Arhiereul Cel Veşnic şi al tuturor sfinţilor ocrotitori, va reuşi să împlinească cu demnitate responsabilităţile ce le presupune noua slujire de arhipăstor la care a fost chemat.

Preasfinţia Voastră, cum trăiţi acest moment în care Biserica v-a chemat la slujirea ei ca Arhiepiscop?

Prin Harul lui Dumnezeu şi prin votul ierarhilor din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române mă îndrept de acum înainte spre Eparhia Buzăului şi Vrancei ca nou arhipăstor şi vreau să îi încredinţez pe toţi cei care mă aşteaptă cu dragoste că în noul arhipăstor vor avea un om cu o inimă mare, care să-i cuprindă pe toţi, un om care se va dărui cu timp şi fără timp slujirii lui Hristos, prin slujirea oamenilor, şi care este conştient de responsabilităţile mari care i-au fost aşezate pe umeri de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre.

Mulţumesc Bunului Dumnezeu, care întotdeauna mi-a purtat de grijă de-a lungul vieţii mele, încă de când mi-am îndreptat paşii spre Seminarul Teologic din Buzău, şi, de asemenea, mulţumesc Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, căruia i-am fost colaborator aproape cinci ani şi jumătate în calitate de Episcop-vicar patriarhal, de la care am învăţat foarte multe lucruri şi cred că experienţa pe care am acumulat-o aici, la Patriarhie, în 13 ani şi jumătate de Administraţie Patriarhală, dar şi de slujire arhierească îmi va fi de un real folos pentru a pune un nou început slujirii mele arhiereşti.

Îmi vin acum în minte cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa, care spune că viaţa noastră se constituie dintr-un şir de începuturi. Trecem dintr-un început prin alt început, care nu au niciodată sfârşit. Sunt conştient că mă aflu la capătul unei etape din viaţa mea – aceea a slujirii ca Episcop-vicar patriarhal – şi în faţa unui nou început, care presupune foarte multe provocări, probleme şi foarte multe responsabilităţi, dar pe care cu siguranţă le vom birui, pentru că am nădejdea şi certitudinea că Hristos este Cel care ne întăreşte. El este adevăratul Episcop al unei eparhii, noi doar Îl simbolizăm în chip văzut şi sunt convins că mă va întări să împlinesc responsabilităţile ce le presupune slujirea de arhipăs-tor. Această slujire va fi foarte complexă, într-o eparhie istorică, veche de mai bine de 500 de ani, un adevărat izvor de credinţă, de cultură şi de demnitate naţională, unde au lucrat vrednici ierarhi ai Bisericii noastre, dintre care amintim pe Luca din Cipru, Dionisie Romano, Chesa-rie Căpăţână, înaintaşi care mă vor inspira şi mă vor ajuta cu rugăciunile lor ca să fiu şi eu un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos din această eparhie de Dumnezeu păzită a Buzăului şi Vrancei.

Mergeţi acasă la Sfântul Teodosie de la Brazi. Aveţi o legătură duhovnicească specială cu Sfântul Teodosie…

Dumnezeu a rânduit să fiu chemat la demnitatea arhierească în ziua de 22 septembrie 2002, iar câţiva ani mai târziu, Biserica Ortodoxă Română a rânduit această zi ca zi de prăznuire şi cinstire a Sfântului Ierarh şi Mucenic Teodosie de la Brazi. Am încredinţarea că atât Sfântul Teodosie de la Brazi, cât şi Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, stareţul acestei vetre de sihăstrie românească, şi mai ales Sfântul Mucenic Sava Gotul, care a fost martirizat în ape-le Buzăului în secolul al IV-lea, m-au însoţit cu rugăciunile lor şi mă vor ajuta să-mi îndeplinesc cu demnitate această nouă slujire arhierească în calitate de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei.

Şcoala Teologică de la Buzău este una de tradiţie în spaţiul românesc. Cum veţi intensifica pe viitor viaţa teologică de aici şi care sunt priorităţile slujirii în scaunul de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei?

Sunt dator să mărturisesc că m-am format cinci ani de zile, în perioada 1982-1987, în această şcoală teologică cu o veche tradi-ţie, ctitorie a vrednicului de pomenire episcop Chesarie. Încă din vremea formării mele la Buzău mi-am dorit să am o preocupare deosebită pentru şcoala teologică, la acea vreme chiar îmi doream să ajung profesor la această instituţie de învăţământ, dar nu m-am gândit că Dumnezeu mă va rechema în Eparhia Buzăului şi Vrancei în calitate de arhipăstor.

Priorităţile noii mele slujiri ca Arhiepiscop sunt îndeosebi trei, dar se află pe acelaşi loc: consolidarea legăturii frăţeşti şi părinteşti cu preoţii de parohie; intensificarea vieţii monahale şi a vieţii duhovniceşti din mănăstirile care s-au întemeiat în ultimii 30 de ani de către vrednicul de pomenire arhiepiscop Epifanie; şcoala teologică, care îmi doresc să redevină acel far de cultură teologică, să se bucure de acelaşi prestigiu pe care l-a avut şi care s-a văzut peste timp în prestaţia absolvenţilor de la Buzău, atât la facultăţile de teologie din Bucureşti şi din ţară, dar mai ales apoi în parohii şi în alte înalte responsabilităţi bisericeşti.