Lunile iulie și august ale fiecărui an, de prin 2000 încoace, aduc acasă, adică înapoi în România, conaționalii care muncesc dincolo de frontiera de Vest. Li se spune “căpșunari” de către cei care n-au avut curajul să renunțe la viața de mizerie și fără perspective. “Patrioții” care au rămas aici pentru salariul minim pe economie folosesc cu o frecvență diabolică o expresie total nepotrivită cu ceea ce ne arată, de fapt, realitatea. Cine naiba mai culege azi căpșuni? Sau, numeric vorbind, câți dintre ei o fac? Hai că mă apucă nervii și azi am de gând să scriu altceva, un text mai inteligent…

Prin toamna lui 2000, imediat după Europenele din BE-NE, am plecat spre Milano să văd o așa-zisă revanșă la sfertul pierdut contra Italiei la Bruxelles. Pierdeam cu 3-0 de la pauză, iar pe „San Siro” eram însoțit de trei femei frumoase și de Nelu Frunză. Buzoienii cu idei despre fotbalul mic din acei ani și-l amintesc pe fostul atacant al lui Spartac Poșta Câlnău. Golul său din 32-imile Cupei României elimina chiar Gloria Buzău, deși echipa sa juca în liga a 4-a, iar adversarul din 16-zecimi urma să fie Săgeata Năvodari. Omul nostru avea 25 de ani când s-a hotărât să emigreze, fotbalul din acei ani nu-i oferea nici-o perspectivă reală de a-și construi o carieră. “Munceam la o firmă care vindea mobilă, mergeam acasă la client să asamblăm paturi și dulapuri, șifoniere, canapele. Un bonus frumușel mai luam și de la Gh. Rădulescu, sponsorul și colegul de la echipa din campionatul județean. Se mânca bine în acei ani, era și un șpriț după meciuri, o bere, portofelul nu avea spații generoase, dar era alimentat în permanență. Doar că totul era la nivel de supraviețuire, nimic care să te facă să te gândești la ce-ți va oferi viitorul. Eu vorbeam deja cu o fată despre căsătorie, aveam niște gânduri, ceea ce făceam atunci nu reprezenta certitudinea că ziua de mâine va fi altfel. Aveam deja exemplele altor băieți care jucaseră în liga a 2-a și care aleseseră să plece la muncă în străinătate: Costel Lambru, Doru Lăcătuș, Mugurel Tutunea, Ovidiu Răduță, Florin Ursa, Vali Roșu, oameni cu mult peste ce însemnam eu în fotbal la ora aia și care nu vedeau nicicum lumina din sportul românesc”, își începe Nelu Frunză povestea. Una care ține deja de 20 de ani și mai bine. Locuiește într-o zonă de munte din comunitatea valenciană, a învățat și a devenit expert în construcții, iar mândria prostească de a ascunde faptul că mânuiește canciocul și mistria nu-și are loc în comportamentul lui. De vreo cinci-șase ani are un pic de timp liber și a făcut cursuri de antrenor de fotbal. Se ocupă (salariat fiind) de o grupă de copii la Els Ports FC Morella, acolo unde joacă și Filip, puștiul său de 11 ani, este antrenor cu acte în regulă, nu doar un colaborator! Acum este din nou elev, iar în toamnă va obține și licența de antrenor pentru liga a treia spaniolă. Și continuă să vorbească liber încă vreo jumătate de oră, iar noi doar spicuim din ceea ce auzim: “Nu știu ce ne rezervă viitorul, nu știu dacă vom reveni vreodată definitiv în România, deși pentru noi reprezintă, clar, acasă! Dacă mi se va oferi posibilitatea să antrenez și categorii mai mari de vârstă o s-o fac cu siguranță pentru că îmi place foarte tare partea asta de tactică și de posesie activă din fotbalul modern. Am copii foarte buni în grupă, zona are un izvor bun de talente, părinții ne oferă un ajutor considerabil, iar nivelul de educație și civilizație este foarte ridicat. Putem discuta orice subiect, putem argumenta deciziile noastre, putem construi liber cariere și caractere”. Nu putem să comentăm ce zice omul ăsta. E un discurs total diferit de ceea ce auzim aici de la oameni care activează în primele două divizii și care ne umplu capul cu tot felul de tâmpenii derivate din limba de lemn.

Măcar de două ori pe an sunt vizitați de localnicul Florin Andone, internațional român trecut pe la Cordoba, La Coruña, Brighton ori Galatasaray. Se fac poze cu copiii, se discută despre fotbal, se vine cu suportul motivațional.

Noi, autorii acestui material jurnalistic, am pus pe hârtie doar o mică parte a discuției avute la început de iulie. Judecățile le lăsăm în sarcina cititorilor nostri.

Vali Mocanu/Eduard Ungureanu

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.