Fostul diplomat și scriitor buzoian, Bucur Chiriac, a încetat din viață în dimineața zilei de 8 martie cu aproape 2 luni înainte de a împlini 84 de ani.
Poet, publicist, eseist, colecţionar de artă, diplomat, membru al Uniunii Scriitorilor din România, cetăţean de onoare al municipiului Buzău, Bucur Chiriac a trecut în această dimineaţă la Domnul. Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu o pot face la locuinţa sa din strada N. Bălcescu, Bl. 12, ap. 3. Slujba religioasă ( citirea stâlpilor ) va fi oficiată astăzi, 8 martie, la ora 19.00. Miercuri, 9 martie, va fi transportat la capela cimitirului Bellu din Capitală, iar slujba de înmormântare va avea loc joi, 10 martie 2016, ora 12.00.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Născut la 1 Mai 1932, la Buzău, îşi încheie studiile primare şi gimnaziale, la Şcoala nr.10 „Petre şi Hrisula Zangopol” şi Gimnaziul unic de pe lângă Liceul Industrial nr.2. În anul 1955 îşi susţine examenele de diferenţă, putând să-şi continue studiile la Liceul „Andrei Şaguna”, din Braşov, unde îşi ia bacalaureatul, după care devine student la Facultatea de Limbă Română şi Istorie a Universităţii Bucureşti, cursuri fără frecvenţă. Între 1958-1963 frecventează cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti, promoţia „George Călinescu”, avându-i profesori celebrii lingvişti şi critici literari ai limbii şi literaturii române: Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Edgar Papu, Mihail Pop, Zoe Dumitrescu-Buşulenga.
Între anii 1955-1958 a fost muzeograf principal la Muzeul Regional de Istorie din Ploieşti, sub îndrumarea profesorului emerit Nicolae Simache şi în anul 1963 a fost numit diplomat la Ministerul Afacerilor Externe. Cariera de diplomat a continuat-o la Ambasada României la Moscova şi Ministerul Afacerilor Externe. În 1979 a fost transferat ca instructor principal la Direcţia Relaţiilor Culturale din Ministerul Culturii şi pe urmă revine în Ministerul Afacerilor Externe, ca secretar I la Direcţia Relaţiilor Culturale, cu sarcina de a coordona activitatea centrelor culturale ale României din străinătate. Între anii 1993-1996 a fost secretar I şi ataşat cultural la Ambasada României la Sofia, iar din 1996 pensionar.
A lăsat în urma sa prin donaţie oraşului Buzău colecţia de artă contemporană „Marieta şi Bucur Chiriac”, evaluată (neoficial) la aproximativ 1 milion de euro, care cuprinde 218 lucrări de pictură, grafică şi sculptură realizate de artişti cunoscuţi precum: Ion Irimescu, George Apostu, Cella Neamţu, Brăduţ Covaliu, Dan Hatman, Sabin Bălaşa, Valeriu Şuşnea, Gh. Ciobanu, Al. Ciucurencu, Theodor Pallady şi alţii, 119 obiecte etnografice, icoane şi albume de artă. La aceasta se adaugă şi două donaţii de carte făcute Bibliotecii Judeţene şi Şcolii „P.H. Zangopol“ din cartierul „Mihai Viteazul“. Toate volumele donate Bibliotecii Judeţene, (peste 500) poartă dedicaţii din partea autorilor: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Zaharia Stancu, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Grigore Vieru, Ion Lăncrănjan, Ion Horia etc. Alte aproape 700 de cărţi importante au mai fost donate de către Bucur Chiriac Şcolii din cartierul copilăriei sale, „Mihai Viteazul“ şi Fundaţiei „Sf. Sava“. Diplomat de carieră în calitatea sa de ataşat cultural în câteva capitale europene, Bucur Chiriac a fost un colecţionar de artă care a stăpânit şi arta cuvântului, de la debutul publicistic în publicaţia „În slujba Patriei”, ca militar în termen, şi debutul editorial cu volumul de versuri „Aproape de copilărie”, la Editura Ion Creangă, în 1977. Cinci ani mai târziu, a tipărit volumul „Caii de fum”, în 1982, tradus şi în limba italiană; urmat de „Zmeiele copilăriei”, în 1983; „Întoarcerea în câmpie”, în 1986; „Ultimul zăgan”, versuri, şi „Trecător grăbit prin timpul nostru”, evocări despre muzeograful Nicolae Simache, mentorul său cultural, în 1988. A continuat cu memorialistică, „Vitralii”, în 1991; a revenit apoi în poezie cu volumele „Statui la Măgura”, „Firul subţire al amintirii”, în 1994, „La marginea cerului”, în 1997, „Răstigniri”, în 2001, „Anotimpul liniştii”, antologie de autor, în 2003 şi „Mai aproape de Dumnezeu”, în 2004. A semnat şi cărţi în afara tematicii lirice, cu note de călătorie, „Clopotele Athosului”, în 2000 şi 2005 şi memorialistică, „Spovedania unui colecţionar de artă”, în 2007. Volumul de versuri „Jertfă pentru Înălţare”, Editgraph, Buzău, 2009, este o antologie-bilanţ lirică de stihuri dedicate familiei, personalităţilor culturale, cu pondere din domeniul artei plastice, scriitori şi prieteni. Cartea însumează un număr de 162 de poezii şi 18 reproduceri de grafică semnate de Dan Hatmanu, dintre care peste 40 sunt dedicate familiei autorului (mama, tata, fraţii şi surorile, soţia, fiica, nepotul…), tot atâtea sunt adresate sau inspirate de personalităţi din domeniul artei plastice (Ion Irimescu, George Apostu, Constantin Piliuţă, Vida Gheza…) şi peste 10 din sfera literaturii (Marin Sorescu, Grigore Vieru, Zaharia Stancu, Mihai Ungheanu…).
Este autorul următoarelor volume Aproape de copilărie – versuri; Caii de fum (1982); Zmeele copilăriei (1983); Întoarcerea în câmpie (1986); Ultimul zăgan (1988); Statui la Măgura: versuri (1994); Firul subţire al amintirii (1997); La marginea cerului (1997); Trecător grăbit prin timpul nostru: evocări despre prof. N. I. Simache (1998); Clopotele Athosului (2000); Anotimpul liniştii (2003); Mai aproape de Dumnezeu: poeme creştine (2004); Spovedania unui colecţionar de artă (2007); Vulturul Ilie (2008); Jertfă pentru Înălţare (2009); Cartierul Mihai Viteazul: O minimonografie sentimentală (în colaborare cu publicistul Viorel Frîncu, 2010); Amintiri despre apusul zeilor: memorialistică, 2 vol. (2011); Vitralii (ediţia a II-a, 2013).
Prin trecerea la cele veşnice a scriitorului Bucur Chiriac, literatura română a pierdut una din personalităţile marcante ale culturii naţionale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.