În prima zi de după victoria contra Croației nu am mai vrut să știu nimic de fotbal, poate doar să fi văzut pe viu Italia – Polonia 0-1, dar am renunțat repede și la această idee. Mi-am dat întâlnire la Bologna cu câțiva prieteni din zona de Nord (Verona, Venezia, Udine și Padova), am mai fost și noi încă patru membri ai familiei din Rimini, astfel că agapa pe care am pus-o în plan acasă la unul dintre aceștia, rezident în zonă a adus mai multă bucurie și liniște în mintea mea decât ar fi făcut-o dramatica partidă de pe “Dall’ Ara”.
Dar nu despre apropiații mei voiam să povestesc, ei sunt niște anonimi, altul este eroul reportajului zilei. Se numește Maria Blaj și locuiește în Bologna din februarie 2002. Rapidistă convinsă, educată așa de omul cu care s-a căsătorit la începutul anilor ’80, a avut marea ambiție să reușească într-un business la care italienii sunt profesioniști. Primul bar/patiserie l-a deschis lângă una din porțile urbei (Porta Mazzini), dar nu la periferie, așa cum am înțelege, orașele-cetăți erau mici pe lângă ce vedem noi astăzi. De la “Pasticceria Rapid” și până în centru sunt doar două stații cu autobuzul 19 sau 27. Un blazon alb-vișiniu asemănător cu al echipei giuleștene tronează pe vitrină de la stradă, dar și pe barul din interior. Plus o grămadă de fotografii ale echipelor Rapidului din diverse perioade, așa cum nu cred că se pot vedea în niciun alt local de acest tip din Giulești, Crângași ori Regie! Tarte de fructe și torturi ornate cu vulturul alb-vișiniu ori tricolorul românesc se fac la comandă aproape săptămânal. Clienții acestor delicatese sunt în special românii din zonă, dar și mulți italieni care-și îndulcesc aniversările cu stema Bologniei pe creațiile din bucătărie ale Signorei Maria, așa cum i se spune în zonă.
Cea mai mare surpriză pentru ea a fost în 2011, chiar pe 3 septembrie, cu ocazia zilei de naștere, la 24 de ore după amicalul pierdut 1-2de giuleșteni cu Bologna, echipă la care jucau Di Vaio sau Diamanti. „Au venit băieții aici de ziua mea pentru a sărbători împreună aniversarea mea. Antrenor era Răzvan Lucescu. Au ramas cu gurile cascate cand au vazut ce oaza de rapidism am creat eu in centru Peninsulei, nu le venea să creadă când au intrat. S-au distrat, au cântat, au râs, s-au simțit bine. Le-a plăcut foarte mult”, povestește Maria, care zâmbește mândră într-o fotografie-document de pe peretele de la intrare al barului.
Un loc aparte în dragostea familiei Blaj pentru Rapid îl ocupă Nae Manea, fostul mare jucător și antrenor al actualei echipe de divizie secundă. “Ne-am cunoscut foarte bine, ne erau amici de suflet cei din familia Manea, la fel cum am rămas și azi cu Florin. Mesele și vacanțele în familie erau ceva la ordinea zilei, copiii noștri au crescut împreună, au jucat împreună la juniori, și-ar da sângele unul pentru celălalt!”, continuă femeia care a ajuns deja la a treia locație de tip bar/pasticerie cu numele Rapid.
Acum este în febra Europeanului U21. A fost vizitată de mulți suporteri ai tricolorilor (o masă de nouă persoane abia ce-și dădea sfârșitul la ora 14 când ajunsesem eu pe Via G. Mazzini nr.1D). Dar a mers ea însăși în cantonamentul echipei lui Mirel Rădoi de la Meldano dăruindu-le un tort. Cu care, nebunii din vestiar, Radu et comp. s-au mâzgălit pe fețe, apoi mâncau și-și lingeau degetele într-o atmosferă de vacanță ca a unor copii de 14-15 ani. Iar un alt tort a mers către Ioana Cosma, colega noastră de la ProX, care și-a sărbătorit ziua de naștere cu doar 24 de ore înaintea debutului contra croaților. “Răducu cel frumos, care joacă aici, în Italia, e prieten cu fiul meu și i l-am dat la telefon atunci când am mers la terenul de pregătire. Era disperat fii-miu să-l vadă și să-i transmită din energia lui incredibilă portarului naționalei noastre! O data în viață mi se întâmplă să am atât de aproape de casă o selecționată românească, nu cred că voi mai prinde vreodată un turneu final pe aici”, vorbește Maria cu mult patos.
P.S. Pentru că soția mea lucrează cu copii mai puțin iubiți de soartă și pentru că aceștia au aflat că urma să vizitez un mare suporter al Rapidului, așa cum mă autointitulez și eu, am devenit mesagerul acelor suflete frumoase. Și am dăriut doamnei Blaj o fotografie cu echipa lui Mircea Lucescu și Nae Manea primind trofeul de campionă a României la finalul meciului cu Univ. Craiova din mai 1999 și înrămată într-un mod inedit (sticlă spartă și pisată, talpă de placaj și vopsea, nici nu se putea altfel, de culoare vișinie!).
Corespondență din Bologna de la Vali MOCANU
