Stătusem de vorbă săptămâna trecută cu Iulian Trăsnea despre drama pe care o trăiește clubul său de fotbal în sală, dar am ales să nu scriem nimic. Am așteptat meciul de duminică, disputat în Sala Sporturilor fără accesul spectatorilor, deși știam că speranțele de a obține vreun punct în fața trupei din Deva erau doar vise erotice. Oaspeții sunt deținătorii tuturor trofeelor posibile din futsalul autohton, anul acesta au învins din nou pe toată lumea la 5-6 goluri diferență (ba chiar vreo 20 și ceva contra Clujului, victima Luceafărului din weekendul trecut), iar la noi șeful clubului se împrumută pe la prieteni pentru a-și putea aduce toți jucătorii legitimați la jocurile oficiale.

Despre meci ar fi multe de povestit, dar număratul șuturilor și cornerelor nu mai fac demult deliciul publicului nostru. Buzoienii au condus la pauză cu 2-1, dar a fost o repriză extraordinară făcută de portarul Gică Dospinescu, care a scos 5-6 mingi imposibile expediate de hunedoreni spre poarta sa! Ba chiar 3-1 la scurt timp după reluarea meciului, dar faptul că pe banca luceferilor se găseau doar trei jucători de câmp, punea sub semnul întrebării rezistența fizică. Așa s-a și întâmplat, pentru că oaspeții au scos portarul în următoarele lor atacuri, tocmai pentru a obține superioritate numerică. Pe care au și concretizat-o relativ simplu, cu o unică schemă, și au marcat de trei ori la rând preluând frâiele jocului și respectându-și blazonul de lideri maximi ai competiției interne. Mai era jumătate de repriză timp pentru ai noștri să revină în atac, dar micile ciupeli ale arbitrilor, forma senzațională a portarului advers și ghinionul unei bare din ultimul minut de joc au făcut ca un rezultat-bombă să nu detoneze în Sala “Romeo Iamandi”.

Să-l lăsăm acum pe Iulian Trăsnea, președindele și proprietarul Luceafărului Buzău, să-și verse oful: “Da, sunt supărat că nu luăm punctul pe care l-am fi meritat, mai ales că în prima etapă, la Timișoara, tot o bară ne-a blocat egalul cu vreo 10-15 secunde înainte de fluierul final. Erau două rezultate normale pentru noi, suntem o echipă foarte bună, dar nu ne putem plăti jucătorii. Nu vorbesc de mii de lei sau euro aici, oameni buni, ci de 200 de lei pe care-i dau fiecăruia dintre ei pentru fiecare meci în parte! Dar sunt băieți care vin din toată tara, din București, din Iași, nu jucăm doar cu buzoieni. Cum să-i convingem să-și lase familiile în finalurile de săptămână pentru 200 de lei? Cum, voi ați face-o? Nu mai vorbim că noi nu putem pleca la Timișoara, Cluj sau Deva cu o zi înainte, să dormim acolo la o pensiune decentă, nu la hoteluri de 3 și 4 stele! Noi plecăm în ziua meciului, cu mașinile personale, iar băieților trebuie să le cerem să reziste 40 de minute de joc efectiv, că aici nu-i fotbal pe gazon unde lumea se plimbă și face tiki-taka pentru 4-5000 de euro lunar! În toate cele patru meciuri de până acum ale campionatului am avut starturi fulminante, de trei ori am condus și o dată un 0-0, dar la final contabilizăm trei înfrângeri din care două dureroase, la un gol și-o bară distanță. Șefii acestui oraș sau județ preferă să-și facă imagine bună și campanie electorală permanentă sponsorizând cele două echipe de handbal, ambele de Superligă și pentru care avem tot respectul, ori pe băieții din B de pe stadionul “Gloria”. Zeci de mii de euro salarii în fiecare lună ies din bugetul local sau județean, zeci de mii, miliarde de lei vechi, iar cererea noastră de finanțare a primit următorul răspuns: 7000 de lei drept finanțare pentru anul 2021! Adică nici 1500 de euro, bani pentru care onor handbalistele ori fotbaliatorii nici nu s-ar obosi să răspundă la telefoane. Nouă ne-au dat banii ăștia pentru tot clubul și pentru tot sezonul, vă dați seama ce bătaie de joc? Știu că acum nici măcar nu voi mai fi primit pe la Primărie sau CJ să depun cereri de finanțare, probabil că mă vor lua la suturi încă de la intrarea în cele doua instituții, dar e strigătul unui om disperat să facă sport, să aducă un pic de notorietate unui oraș incolor și insipid așa cum este Buzăul. Chiar nu mai pot să cer vreunuia dintre jucători sau antrenorului să vină să apere culorile Luceafărului. Cum aș putea s-o mai fac dacă eu m-am împrumutat 4000 de lei sâmbătă dimineața tocmai pentru a putea încropi o echipă decentă contra băieților din Deva? Pot să-i mint sau să-i amăgesc la nesfârșit că vor veni și vremuri bune? Cu glume și atmosferă frumoasă doar la picnicul de după meciuri putem face față, atunci când ne ciocnim de adversari care au salarii de 3-4000 de lei lunar și prime de 500-1000 la victorie, noi suntem impotenți, n-avem niciun argument să putem lupta de la egal la egal pentru punctele puse în joc!”

Noi, cei de pe marginea terenului, cei care ne plătim taxele în primele luni ale anului ca să ciupim reducerea de 10%, putem face altceva pentru echipa asta? Locul 5 în Superliga de anul trecut, calificare în semifinalele Cupei României, numele Buzăului plimbat cu cinste prin toată țara, iar când e vorba ca acest oraș/județ să asigure un buget anual de 25-30 de mii de euro nu avem niciun cuvânt de spus? Toată decizia e eminamente politică, Trăsnea e un rebel pe care nu te poți baza să-ți aducă voturi decât din Dorobanți 1 și 2, iar de parandărăt și bani pentru partid nu se poate pune problema. Să ne fie rușine nouă sau lor, celor din palate?

Vali Mocanu/Marian Durlea  

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.