Umbra lui Ilie Stan deasupra Crângului

Nu am fost niciodată prieten cu vreunul dintre antrenorii sau conducătorii Gloriei! Indiferent sub ce nume a jucat echipa care ocupă stadionul, că acum e la modă să încalci/ocolești legea pentru a masca o finanțare, implicare, spălare de imagine. (Vedeți că încerc să fiu mai mult ambiguu decât direct pentru a nu da ocazia vreunui analfabet din fotbalul buzoian să-mi facă – din nou! – vreo boacănă pe la tribunal.) Cu unii dintre oamenii de decizie am avut o relație OK, civilizată, poate chiar amicală, dar vraja s-a rupt repede și am sfârșit prin a ne evita privirile directe. Am și trei defecte majore: îmi place să citesc, sunt îngâmfat și nu-mi plac proștii. Cafelele pe care le-am băut în compania jmekerilor din fotbalul buzoian, de-a lungul celor 27 de ani de când am pus primele rânduri într-un ziar, pot fi numărate pe degete! Bani de vopsit jucătorii nu am cerut, nu mi s-au oferit, deci, implicit, nu am primit niciodată! Parcă, pe la sfârșitul anilor ’90, a fost o hârtie de 100 de mărci într-un cadou făcut de un fotbalist produs de Buzău (într-un pachet ce conținea un tricou al echipei la care abia se transferase), dar nu i-am returnat după ce i-am găsit. Aveam trei milioane salariul, mă îmbrăcam cu haine aduse de la Istambul și locuiam cu părinții. Am zis “Sărumâna” în gând, iar o eventuală răsplată a mea (în sens jurnalistic) a fost un reportaj înainte de Crăciun, la el acasă, cu familia lângă brad, așa cum se tot procedează la final de an.

Am făcut o introducere enervant de lungă ca să vedeți că nu am făcut parte din vreuna dintre găștile PRO sau CONTRA ale vreunuia dintre antrenorii Buzăului din ultimii 2-3 ani. Cu Pustai am vorbit o dată, la singura conferință de presă organizată de la venirea lui, iar cu Ilie Stan de vreo 3-4 ori, la același tip de evenimente organizate la stadion. No coffee, no șpriț, no grătare, no nothing! Și acum încep să scriu despre subiectul pe care mi-l alesesem acum zece minute: de ce se mai discută despre fostul antrenor dacă el nu mai e, ba chiar are și un job mișto într-un oraș de o sută de ori mai mișto decât cel care a bătut Parisul contra unei taxe de 200 de euro. Prețul diplomei.

Bai, nene, dacă voi, conducerea, v-ați închinat cu doo mâini atunci când i-a expirat contractul, pe 30 mai, de ce naiba îl mai sunați (unii dintre voi) să-l întrebați dacă e bine că X joacă fundaș stânga și Y la închidere? Sunteți duși cu capul sau doar lingăi? Pe cel puțin zece canale diferite mi-ați transmis despre mizeriile care existau în vestiar în cei doi ani de mandate ai lui Iliesta și n-am scris un rând pentru că erau doar vorbe. Bine, între timp unele voci completau altele, deja mitul comisionului din contractele jucătorilor aduși cu dedicație a fost deconspirat chiar de către cel incriminat. (Alooo, vă amintiți culoarea roșie pe care a căpătat-o în vestiar, acolo, cu toți colegii, fața lui Balgiu? Analfabetul care se contra cu subsemnatul după meciul pierdut contra lui U Cluj…) Apoi despre cei câțiva jucători ori oficiali care jucau la pariuri? Sau despre egocentrismul fostului mijlocaș drag lui Tata Puiu care voia să fie superstar într-un club la a cărui ascensiune nu contribuise cu absolut nimic? Că era nou înființat după mizeria pariurilor (ptiu, drace, că mă și repet acum!) și plecase la drum din liga a 5-a. Sau versiunea că îi înjura pe jucătorii tineri și părinții acestora se plângeau care cum puteau pe la conducători? Sau că în vestiar nu avea voie să existe o a doua voce (nici măcar favorabilă!) și de aceea au fost excluși în primul an toți jucătorii cu experiență și personalitate? De mazilirea lui Ciprian Petre mai are rost să discutăm?

Trec peste toate, nu m-au interesat atunci, acum sunt “aqua passata”. Am râs de m-am prăpădit pe la începutul lui iunie când am citit melodrama postată de Ilie pe Facebook în care își anunța demisia deoarece nu era inclus în următorul proiect faraonic de eludare a legilor federale și de injecția de capital cu care venea Consiliul Județean. Care demisie, frate, în 4 iunie, dacă lui îi expirase contractul cu clubul de pe 30 mai? Dar pe Facebook zburdă în voie multă prostime, iar comentatorii se împart ușor în taberele ghidate de cuvintele fostului antrenor sau de cei ce vor cu “Profesorul”. Care, fie vorba între noi, n-a dovedit încă nimic la Buzău. Cele trei puncte de la Călărași au venit după o prestație jalnică a gazdelor, fără șut pe poartă, fără trei pase legate consecutiv. Metalul, în meciul de Cupă, chiar le-a pus probleme, deci mai ușor cu aplauzele să nu stârniți dinozaurii care stau adormiți prin Crâng! Încă adormiți.

Nu mică mi-e mirarea să văd în fiecare săptămână câte un comentariu al lui Ilie Stan vizavi de echipa Buzăului. Că nu i s-au adus jucători, că soarele nu răsărea la fix, că macaroanele n-aveau gust… Dă-i, băi nene, naibii, uită de ei, gata, ești la Brașov, ai de muncit acolo cu o nou promovată! Vrei să-ți scoată ăștia din sertare toate alea strânse împotriva ta? Sau nu știi că e un dosar p-acolo cu tot felul de chestii (declarații ale jucătorilor, oamenilor din staff, conducere, fotografii, situație familială…)? Îți spun eu că l-au pregătit și îl vor scoate pe masă atunci când, spun ei, vei fi dat afară de la Brașov, iar FC-ul va scârțâi din toate încheieturile și se va pune problema șutului în fund spre toți cei nou-apăruți în peisaj din iunie încoace. E deja un scenariu la care se lucrează, să știi, Ilie! Dar să mai știi și faptul că prin martie-aprilie, când ne tot abureau conducătorii orașului cu fumigene arabe-belgiene-pakistane de nou acționariat în Crâng (de parcă noi suntem tâmpiții care cred astfel de baliverne și comentăm “Mult succes în tot ceea ce vă propuneți dom’ primar, să vă dea dumnezeu sănătate!”), aceeași oameni cu care vorbești azi la telefon în mijlocul săptămânii, atunci, la ședința finală, numele tău a fost tăiat cu pixul de TOȚI, de ABSOLUT TOȚI OAMENII DE DECIZIE! Bă, unul nu te-a vrut, nici măcar unul singur nu a mormăit “ce-ar fi să continuăm cu Ilie Stan?”

Și atunci de unde umbra asta apăsătoare asupra stadionului? Că ăștia de acum sunt la fel de toxici ca cei de ieri. La conferința de presă, prima a lui Pustai înaintea unui meci de campionat, au fost doar trei oameni din fenomen! Deci aerul e la fel de irespirabil, presa nu e tolerată dacă nu bate mătănii. Totul se face cu circuit închis, jucătorii sunt protejați de contracte de parcă ar fi Mesia, nimeni nu răspunde de rezultate, toți așteaptă ziua de 15 să intre banii pe card.

P.S. Ce mi-a ieșit la faptul că am publicat textul asta? Mai degrabă mi-am irosit jumătate de oră din viață și m-am umplut de nervi. Că nici eu nu-s prea sănătos la cap să mă apuc să scormonesc în cuibul de viespi… Să vezi acum cum curg fax-urile și comunicatele cu „dreptul la replică”! Să vezi râs și panaramă! C-apoi trebuie să public naibii și biletele de sute de milioane care se joacă (și se câștigă!!!) la pariuri pe meciurile Buzăului. Doar pe ale Buzăului, să nu credeți că există mai multe meciuri pe bilet, se joacă “single” și la siguranță maximă niște chestii de-a dreptul ireale pentru orice parior cu doo grame de creier!

Vali Mocanu