Trupul neînsufleţit al tinerei Andreea Avramescu a fost depus aseară la Biserica Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Focşani. Tânără care și-a găsit sfârșitul într-un mod cu totul și cu totul neașteptat în tabăra de la Poiana Pinului va fi înmormântată miercuri, la Focșani. Până atunci, rudele și prietenii plâng la căpătâiul acesteia iar colegii care i-au fost aproape în ultimele clipe din viață au făcut un blog în memoria ei în care încearcă să explice cum a avut loc tragedia.

„Andreea a ieșit din sala de mese și a alergat plină de energie cu o altă colegă spre camera ei, spunând că vrea să fie prima la duș. Când a ajuns în dreptul scărilor de la clădire, nu a mai putut să meargă şi s-a aşezat pe scări, zâmbind. La început, cei din preajmă au crezut că se așează pentru a se odihni. Când s-au uitat mai atent, au văzut cu groază că Andreea e inconștientă. Pasul imediat următor a fost să o ducă în cameră și să sune la 112. Ne uitam neputiincioși la ea cum nu își revine, însă eram destul optimiști, știind că mai avea căderi de calciu. Au urmat 30 de minute în care ne rugam din tot sufletul ca Andreea să se trezească și în care am făcut tot ce era posibil pentru a o ține în viață. „Andreuța, trezește-te, poimâine e ziua ta și trebuie să mâncăm tort, Andreea, trebuie să îți cumperi rochie de gală…”. La sosirea ambulanței, a fost așezată pe podea și a început resuscitarea, iar toată lumea a fost scoasă din cameră. După o oră și jumătate în care am ascultat cu groază, de la ușă, bipuitul constant al unui aparat pe care nu l-am mai auzit niciodată, în care am așteptat cu sufletul la gură să auzim că respiră, am fost anunțați. Ni s-a prăbușit lumea sub picioare.

Dacă aș fi putut să-i dau câteva bătăi ale inimii mele, i le-aș fi dat. Aș fi vrut să mă așez pe podea lângă ea, să o iau în brațe și să-i spun ca așteptăm să deschidă ochii. Să-i spun că noi o să ne ducem la culcare la un moment dat, iar când ne trezim, vrem să se trezească și ea.

Întâlnirea nu mai avea rost să continue, așa că a doua zi am plecat acasă cu inimile distruse, fără liderul nostru, fără a fi în stare măcar să stăm de vorba cu cei de la presă, care veniseră și așteptau un răspuns de la noi. Ce să le spunem, dacă nici noi nu știm?”, scrie pe blogul http://andreeaavramescu.vipromania.ro/ , Emanuela Barbă.

Ciprian STERIAN

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.