O buzoiancă din satul Nișcov, comuna Vernești, a fost sărbătorită, sâmbătă, de autoritățile locale și de reprezentanții Bisericii la împlinirea a 100 de ani. Angelica Dragna, femeia născută în data de 15 februarie 1914, a primit, la orele prânzului, vizita primarului comunei Vernești, Daniel Năstase, care i-a oferit la ceas aniversar  un tort, un buchet de flori și suma de 500 de lei din partea Consiliului Local al comunei Vernești. Alături de primarul comunei Vernești s-au aflat și reprezentanții Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, care i-au adus sărbătoritei  o scrisoare și o icoană din partea Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, dar  și o icoană din partea Înaltpreasfințitului Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.
Bătrâna, emoționată peste măsură, le-a povestit oaspeților săi că a avut parte în viață de mai multe necazuri decât de bucurii, dar cu toate acestea nu s-a dat bătută, a avut credință în Dumnezeu și a ajuns la venerabila vârstă de 100 de ani, secretul longevității sale fiind  munca dar și faptul că nu a băut alcool.
„Nu-i deloc bine la 100 de ani pentru că sunt multe suferințe. Am dus-o cât am fost tânără și bine și rău și aș munci și acum că am inimă de muncit dar nu mai am putere. Sunt învățată de la părinți să fac treabă dar nu mai pot la 100 de ani. Am muncit ani de zile cu cobilița în spate și cu toate astea am ajuns la 100 de ani. Am mâncat mai mult rău decât bine, pentru că trăiam cu zeamă de varză și mămăligă. Cred că am apucat vârsta asta pentru că nu am băut. Nu mi-a plăcut deloc băutura și poate de asta am ajuns la etatea asta”, a spus emoționată Angelica Dragnea.
Angelica Dragnea mai spune că toată viața a muncit pentru copii.  A avut 4 copii din care doar trei îi mai trăiesc iar numărul nepoților și strănepoților nu îl mai știe de mult. Din discuțiile cu membrii familiei aflăm că bătrâna ajunsă la 100 de ani are 10 nepoți și Dumnezeu știe câți strănepoți,cărora li se alătură  și doi stră-strănepoți.
„După război, la vreo 3 ani fost o secetă mare,  mi-am luat copiii și am plecat la un inginer de la București unde am fost servitoare câțiva ani fără să fiu plătită pentru că fiind cu trei copii după mine ne ținea omul ăla cu casă si masă și nu mai putea să îmi dea și bani. Apoi, a venit bărbatul și m-a luat acasă unde mergeam pe jos de la Nișcov până la Buzău cu cobilița în spate, vindeam fructe și cu banii câștigați luam carne de la hala de la Bazar și veneam pe jos acasă, cu cobilița în spate, să aduc mâncare la copii. Acum trăiesc mai bine că nu mă mai supără nimeni, copii îmi aduc lemne, din pensia de 460 de lei îmi cumpăr ceea ce îmi trebuie și pot spune că este bine doar că nu mai am putere de muncă”, ne-a spus Angelica Dragna.

Ciprian STERIAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.