Reporter: Cât sunteţi medic, cât sunteţi general, cât sunteţi comandant de spital? Cum se împarte o zi din viaţa dumneavoastră?
Florentina Ioniţă-Radu.: Prima dată când am preluat conducerea aici, eu mă gândeam: Merg, semnez puţin, văd cam despre ce este vorba şi mă întorc la bolnavi. Ştiam că este un lucru foarte complex, dar mă gândeam că sunt nişte lucruri puse la punct care trebuie să funcţioneze şi că o să fiu medic şi o bucată de timp o să fiu comandant. Numai că, în momentul în care am ajuns aici, mi-am dat seama că din anul 1989 nu mai avem arhivă făcută, că nu avem procedurile toate, a fost mult mai mult decât m-aş fi aşteptat, a fost aşa ca un vid, o perioadă în care spitalul nu a fost la cel mai înalt nivel să spun. Nu-i uşor să te hotărăşti să devii comandantul unui spital, pentru că eram femeie, medic, şef de secţie, secţie care de trei ani era pe primul loc în spital ca eficienţă economică, ca adresabilitate, cu vizibilitate naţională şi internaţională, deci teoretic pentru mine putea să fie un vârf de carieră. Dar mi-am dat seama că nu poate să fie secţia mea o insulă într-un spital care nu merge bine şi atunci am spus că sunt datoare să fac mai mult. Motiv pentru care m-am înscris la un examen, cel de comandant al Spitalului Militar, la care am fost şase inşi pe loc. Am câştigat, dar a trebuit să luăm totul de la capăt. Am avut sprijinul colegilor mei, am avut sprijin de la conducerea Ministerului Apărării, pentru că lucrurile au fost lăsate mult timp în paragină, sau poate nu e bine spus în paragină, nu s-a pus suflet în ceea ce s-a făcut în spital, s-au pus în valoare interesele individuale şi personale ale conducătorilor spitalului şi nu s-a pus în valoare interesul spitalului ca atare, pentru că el este Spitalul Militar Central. Trebuie să fie un pilon de stabilitate al societăţii româneşti, eu aşa îl consider, pentru că este mare nevoie de acest lucru. Deci sunt mai mult de 80% sunt manager şi 20% poate şi mai puţin sunt medic. Dar nu poţi să nu profesezi, adică să vezi pacienţii, pentru că ei te încarcă cu energie. Este profesia mea de bază şi am nevoie de ea.
Reporter: Ce vă doriţi acum?
Florentina Ioniţă-Radu: Aşa cum a spus domnul preşedinte (Klaus Iohannis, la avansarea în grad, n.r.), să nu luăm avansarea ca pe un sfârşit de profesie, ci ca pe un nou început, să punem în valoare tot ceea ce ştim pentru ca lucrurile să meargă cât mai bine în unităţile pe care le comandăm. Doresc să continuăm reorganizarea, aşa cum am început, spitalul să fie foarte suplu şi modern în organizarea lui, aş vrea să reuşim să construim încă un corp de clădire, care să întregească viziunea noastră ca spital regional, un corp de clădire unde să poată să aterizeze elicopterul. Aş vrea să refacem toate clădirile care sunt într-un grad avansat de degradare. Dar toate clădirile din acest spital sunt considerate monument, deci a trebuit ca MApN să iniţieze un proiect pentru clarificarea situaţiei. Am clădirea la urogologie unde se infiltrează apă şi nu pot să repar acoperişul pentru că îmi trebuie foarte, foarte multe avize, pe care din luna martie şi până acum nu am putut să le obţin. Am clădiri din 1977 pe care nu pot să fac nimic pentru că este considerat monument Spitalul Militar, deci am pornit declasificarea sau reclasificarea acestor clădiri din luna martie. De la Ministerul Culturii încă nu avem autorizare, lucrurile merg foarte greu şi aş vrea să am posibilitatea şi fondurile să facem foarte multe lucruri şi nu reuşim din cauza procedurilor. În ceea ce priveşte dotarea, suntem într-un proces de dotare care este foarte complex, avem aparatură cel puţin pentru ATI (Secţia de anestezie terapie intensivă, n.r.), avem aparate de anestezie, sunt doar 300 în lume dintre care 10 sunt la noi, la Spitalul Militar. Toate blocurile operatorii au fost dotate cu mese noi, cu lămpi noi, încercăm să dotăm în măsura în care putem. Încercăm să dezvoltăm de asemenea partea de colaborare interdisciplinară cu toate celelalte spitale militare internaţionale, mă refer la spitale din Turcia, Israel şi Franţa, pentru că renumele este foarte mare. Deci noi vrem să ieşim în lume, să fim cunoscuţi, şi, în acelaşi timp, să ne întărim statutul nostru, spital de rol patru NATO.
Reporter: Ce vă doriţi pentru 2016?
Florentina Ioniţă-Radu.: Îmi doresc sănătate pentru mine şi cei din jurul meu, îmi doresc să fim liniştiţi, îmi doresc pace, îmi doresc să am o societate mai suplă şi mai atentă la suferinţele semenilor, îmi doresc ca spitalul să ajungă acolo unde merită şi să avem mai multă deschidere în acest sens şi cred că o să o avem. Iar pentru familia mea îmi doresc ca băiatul să intre la facultate în Anglia.
MEDIAFAX
[…] Ea spune că nu este Sursă știre […]