Florentina Ionita Radu 2

Medicul Florentina Ioniţă-Radu, prima femeie comandant al Spitalului Militar avansată în grad de general, povesteşte, într-un interviu acordat MEDIAFAX, cum s-a hotărât să facă medicină militară la 18 ani, cum se lucrează în Spitalul Militar şi cum acesta a devenit front de luptă după Colectiv.

După incendiul din Colectiv, comandantul Spitalului Militar Central, Florentina Ioniţă-Radu, a fost avansată în grad de general cu o stea, devenind prima femeie general din istoria de 184 de ani a unităţii.

În interviul acordat MEDIAFAX, Florentina Ioniţă-Radu povesteşte că duce o viaţă dedicată muncii, dar şi familiei, care o susţine foarte mult.

Ea spune că nu este uşor să reuşeşti într-o lume predominant bărbătească, dar nici imposibil dacă iubeşti ordinea şi îţi faci treaba profersionist.

Este pregătită să facă faţă situaţiilor de front, având de gestionat o situaţie similară după incendiul din Colectiv, când toată activitatea s-a concentrat pe salvarea răniţilor şi consilierea familiilor.

Reporter: Sunteţi prima femeie din istoria de 184 de ani a spitalului care a ajuns la acest înalt grad, general cu o stea. Cum se va schimba viaţa dumneavoastră odată cu dobândirea acestui grad?

Florentina Ioniţă-Radu: Această funcţie este o recunoaştere a societăţii. Când am fost propusă managerul spitalului aveam gradul de colonel, funcţia de manager al spitalului este asimilată gradului de general, dar nu toţi comandaţii ajung la acest grad. Spitalul Militar Central are peste 1.700 de angajaţi şi 1.200 de paturi, reprezintă o unitate foarte mare pentru armata României, este într-un fel cea mai grea şi mai complexă unitate militară pentru că speţele la care ne referim sunt complexe. Adică noi trebuie să interacţionăm cu Casa de Asigurări de Sănătate, cu Ministerul Sănătăţii, cu Ministerul Apărării, cu demnitarii. În acelaşi timp, suntem unitate medicală care este deschisă publicului larg. S-a redus foarte mult numărul de generali, acum pare un lucru neobişnuit. Pe vremea când eu eram studentă, înainte de 1989, şeful spitalului şi toţi şefii de secţie erau generali. Acum pe toată structura de medicină militară există trei funcţii de generali. Am dobândit aceast grad pentru că mi s-au recunoscut nişte merite, în primul rând întrucât conduc acest spital care are colectiv absolut minunat de profesionişti şi de oameni care înţeleg că trebuie să tragem toţi într-un sens. Este o recunoaştere a tuturor.

Reporter: De exemplu, în caz de război, un general, cum sunteţi dumneavoastră, ce ar trebui să facă?

Florentina Ioniţă-Radu: Noi avem partea de medicină operaţională, deci trebuie să ne integrăm cu structura de spital, să devenim ceea ce suntem de fapt – spitalul NATO. Adică noi trebuie să ne reorganizăm, închidem porţile pentru civili, ne ocupăm numai de partea militară şi militarii sunt ierarhizaţi, trataţi, trimişi către noi. În cazul în care ne menţinem această locaţie în caz de război – e posibil ca în caz de război această locaţie să fie dezafectată -, noi având un loc strategic unde ne putem replia şi reorganiza. Într-un război clasic există o triere la nivelul frontului, de acolo se merge la spital de rol doi în care se pot face mici intervenţii, după aceea soldaţii se întorc pe front, după o anumită recuperare, dacă afecţiunea este mai gravă, merg mai departe la rol trei, unde la fel se pot face nişte categorii de intervenţii medicale, se stabilizează şi se întorc pe front şi dacă problematica este foarte gravă, dacă este politraumă, dacă trebuie nişte specialităţi deosebite, multe mai complexe vin la spitalul rol patru, adică rolul Spitalului Militar Central în război este să asigure, să trateze cazurile complexe de politraumă, marii răniţi.

Reporter: La incendiul din Colectiv aţi acţionat ca pe front? V-am văzut plângând. Generalii plâng şi ei?

Florentina Ioniţă-Radu: A fost un eveniment care a ieşit din tipicul unei intervenţii medicale obişnuite, încât pur şi simplu la început ne-a blocat. Amploarea tragediei, oamenii arşi de vii, răniţii foarte grav, pe mine personal m-au marcat cred pe viaţă, chiar dacă sunt şi militar. Dar ne-am mobilizat rapid. Cadrele medicale nu vin la întâmplare. Eu am chemat clar, pe reţeaua de alarmă, şefii de secţii, le-am spus cu câte persoane să vină. Atunci când se întâmplă o calamitate, fiecare trebuie să ştie clar cum trebuie să reacţioneze. Nimeni nu vine întâmplător, nu irosim resursele, ci le organizăm să facem faţă cât mai bine. Aşadar la noi, partea de organizare a fost foarte importantă. Adică, într-o oră, noi aveam 44 de doctori, 60 şi ceva de asistente şi 294 de paturi pregătite pentru că nu ştiam amploarea. Apoi, după ce am aflat despre ce este vorba, am văzut pacienţii, i-am evaluat în UPU (Unitatea de Primiri Urgenţe, n.r.), au fost duşi la tomografie. După aceea, toţi au fost duşi la terapie intensivă, unde au fost evaluaţi. Le-am făcut bronhoscopie tuturor, a mers şnur. I-am trecut din terapie în secţie de chirurgie plastică. Au fost toţi pansaţi continuu, s-au făcut intervenţii chirurgicale în blocul operator, am reorganizat spitalul, am modificat blocurile operatorii, am modificat terapia. Am luat asistente şi infirmere şi doctori de pe alte secţii şi i-am dus către chirurgie plastică şi terapie intensivă. Unde a fost cazul să fie ventilaţi, au fost ventilaţi. Şi, legat de aparatură, vreau să spun că, fiind un spital strategic, ne-am luat echipamente, acum mă refer la ventilatoare, încât să facem faţă tuturor cazurilor care au ajuns la noi, şi chiar am dat şi Spitalului Elias două ventilatoare. Apoi, pe măsură ce lucrurile s-au remediat, pacienţii au mers progresiv pe secţia de arşi. Am făcut un protocol ad-hoc, pentru că nu ne-am întâlnit cu aşa ceva: 12 pacienţi care să treacă toţi prin terapie. A fost o perioadă foarte complexă. Şi, timp de zece zile, am ieşit continuu cu informaţii despre pacienţi. Toată perioada aceea nu puteam să mă gândesc la altceva, decât la ceeea putem face să salvăm cât mai mulţi răniţi şi am reuşit. Am fost medic gastroenterolog pe secţie, alături de colegii mei. Ştiu totul despre fiecare rănit în parte, ce problemă are, ce mănâncă. În momentul în care i-am văzut pe toţi bine, am redevenit comandantul Spitalului Militar Central. Deci, perioada aceea am fost ca pe front. Un front pe care l-am avut aici în spitalul nostru. A fost o mobilizare exemplară ca de armată.

Reporter: Aţi fost chemată şi la comitetul de urgenţă?

Florentina Ioniţă-Radu: Vreau să vă spun că m-au chemat imediat. Duminică şi luni domnul prim-ministru Ponta şi domnul Bănicioiu, Raed Arafat şi ministrul Duşa m-au chemat la Guvern ca să se sfătuiască cu mine, ceea ce pentru mine a fost o altă onoare. Era deja activat comitetul. Dar probabil că în această situaţie specială aveau nevoie de sfatul meu profesional. M-a chemat pe mine şi pe doctor Lascăr (Ioan Lascăr, de la Spitalul Floreasca, n.r.), am fost două zile la Guvern până când s-a elaborat cât de cât o strategie. Deci partea de Spital Militar a fost importantă. Aşa cum am spus, a fost ca un fel de luptă, am fost pe front, un anumit tip de front, pentru că vedeţi războiul acum nu mai este un război clasic, e şi ăsta un altfel de război, şi atunci trebuie să fii pregătit să te descurci. Nu să te descurci, în sensul românilor de a se descurca, ci să faci faţă cu brio unei situaţii cu care nu s-a mai întâlnit nimeni, să tratezi 12 arşi care îţi vin deodată cu arsuri de până la gradul patru, pe 50% din corp. Ştim să tratăm un ars, nu ştim să tratăm 12 arşi odată. Dar i-am tratat.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.