Avocații din Buzău sunt în doliu, înmărmuriți de trecerea în neființă a unei tinere colege. Oana Mihaela Iordache a fost răpusă de o boală grea, cu care a luptat, însă care, în final, a îngenuncheat-o.
Avocata Mihaela Roxana Constantinescu a postat pe contul său de facebook un mesaj emoționant după decesul colegei sale de profesie, Oana Mihaela Iordache, mesaj pe care îl redăm mai jos, în întregime:

”Era frumoasă…..
Putea fi oricând manechin.
Înaltă, zâmbitoare, excesiv de atentă cu hainele ce le purta, machiajul zilnic, accesoriile de zi cu zi….
Se numea Oana Mihaela Iordache si nu avea 40 de ani…..
A muncit mult, cu o pasiune neînchipuită. Fusese asistent medical și făcuse facultatea la anii când , mai toți ,se gândeau să renunțe la studii. Bună era și în prima , și în cea de a doua profesie.
A învățat pe brânci, ținând o casă, un servici și crescându-și băiatul, cu aceeași pasiune .
A susținut examene grele pentru a ajunge în profesie
De azi nu mai este , lista avocaților din Baroul Buzău a mai scăzut cu un număr…
Vă uitați după noi și ne pretindeți să fim peste tot, să știm tot, să vă răspundem la orice oră.
Puțini ne întreabă dacă ne e bine, dacă mai putem, cum o ducem cu sănătatea.
Dacă dispărem o oră din instanțe, dacă întârziem la strigarea cauzei , primim amenzi sau cauza ramane in pronuntare…
Dar dacă ne e rău ? Dacă numai putem ? Dacă starea aceea se instalează în ziua cu ,, n ,, cauze și nu știm dacă putem obtine adeverinta atunci, în clipa aceea , pentru a amana un dosar ?
Cererea de amanare formulata fara dovezi e respinsa….
Trebuia să îți rogi un coleg să te substituie.
Fără drept de apel !
Oana nu a lăsat nicăieri, în niciun dosar , vreo dovadă a stării ei de sănătate. S-a ascuns cu grijă de ochii tuturor, și a colegilor, chiar și a părinților, bolnavi, în vârstă, cărora nu le-a spus nimic. S-a operat de atâtea ori fără să se plângă.
A încercat să lupte din răsputeri, singură, cu soțul alături, apoi cu fiul său….Cu demnitate, cu eleganță, cu distincție, tăcut !
Chiar dacă îi era neînchipuit de rău, a venit la sală cât a putut.
De un an am un raft pentru dosarele ei..Cu colega mea de birou i le-am purtat prin lume.
Nu e mult de când ne suna să ne întrebe stadii, soluții….Cu grijă, de om responsabil care voia să lase în urma ei totul aranjat…
– ,,Oana, te vei face bine, medicina nu mai e ca la începuturi.,,
– ,,Fac tot ce pot. Pentru copilul meu ! Pentru părinții mei, pentru soțul meu, să nu-i supăr. ,,
Am o singură fotografie în arhivă, e fata cu părul înălțat în coc, întoarsă cu fața către ringul de dans…
Trebuia să am multe, multe, dar nu voia..
Nu avea cont FB, să nu piardă timpul, pentru ea era atât de prețios…
Încă un om tânăr, valoros, nevinovat , fără vicii, care mai avea atât de multe de spus, care a făcut numai bine în puținii ani profesionali , a dat tribut morții.
Când jertfa asta vine din partea tinerilor, parcă e prea mare nedreptatea.
Condoleanțe familiei !
Rămas bun, om frumos ! Ne-am cunoscut prea puțin…
Vorbind cu colegul ce i-a fost maestru am constatat că nu mai avem timp să ne știm bine, bine,bine, cum se cuvine, cu pasiuni și preferințe, cu trăiri și emoții, în iureșul acesta năucitor pe care îl traversăm zi de zi….
Mă gândesc , văzând cum ne mor colegii din țară , unii după alții, la 35,40,45,50 de ani, că ar trebui să ne lăsam substituire în fiecare zi, pentru dosarele de mâine sau de săptămâna viitoare…..”.
Dumnezeu -o odihnească!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.