TREBUIE SĂ DĂM EXPLICAȚII ȘI CÂND SUNTEM OBIECTIVI?

Sunt un rebel, iar faptul că încă mai sunt băgat în seamă pentru materialele jurnalistice pe care îmi pun amprenta înseamnă că reușesc să mai stârnesc curiozități. Sau cuiburi de viespi.

Ziarul acesta a ales să-mi fie gazdă și casă pentru tot, dar TOT, ceea ce am vrut să scriu în ultimii 3-4 ani. Nu sunt consecvent în frecvența cu care livrez materialele, nu îmi impune nimeni termene-limită sau moduri de exprimare/abordare a subiectelor. Mă lasă oamenii ăștia să mă desfășor așa cum cred eu de cuviință, în limita respectului față de subiecte, de eroii (buni, răi) pe care-i zugrăvesc sau de cititori. Am început să ne și filmăm interviurile, explicația fiind aceea că nu mai pierde nimeni 15-20 de minute să citească o discuție întinsă pe 3-4 pagini, pe când zgâitul într-un monitor de PC, laptop, telefon, tabletă, a devenit parte din ființa noastră în ultimii 10-20 de ani.

Ați văzut că schimb ușor registrul discuțiilor, deși îmi recunosc limitele pe anumite sectoare. Multe domenii de activitate îmi sunt încă străine, dar eu încerc să aduc în fața microfonului oameni care să ne deschidă mințile. Să ne explice de ce nu trebuie să alergăm după pastile de iod, să ne distrăm pentru dialogurile realizate cu copii de opt ani ce visează la Real și Barcelona, să-l cunoaștem pe italianul care are vreo 64 de milioane de vizualizări pe Netflix ale documentaruuil care-i prezintă o parte a vieții sale zbuciumate de ex-junkie, să ne încălzim cu zâmbetul Marinei Baboi și să-l cunoaștem pe Nicolae Soare. Câteva subiecte pe care eu am ținut tare de tot să le am în portofoliul de jurnalist cu părul alb! Și altele, multe, pe care le am în pregătire, iar invitațiile către viitorii eroi ai “Interviurilor Observatorului” au fost deja lansate. Nu vă spun despre cine e vorba, unii mă tot plimbă, alții încă nu au răspuns definitiv, iar o parte își stabilesc orarul ca să-i dăm drumul la treabă în zilele următoare. Voi ieși din peisaj la jumătatea lunii viitoare, voi zbura (măcar virtual) peste mări și oceane, voi fi departe de Buzău vreo 12-14 luni, cred.

Am scris textul acesta pentru că interviul cu Dl. Cristi Ceaușel de la Gloria, publicat ieri, a pornit o avalanșă de comentarii, multe critice, pe profilul personal și pe canalele mele private de comunicare. Recunosc că așteptam reacții, dar nu atât de multe și de virulente. Toată lumea voia ceva în plus de la acest interviu sau nu-l voia deloc. Le-am spus multora (că nu am răspuns tuturor!) că încerc de mult timp să vorbesc cu oamenii din club, să aflu amănunte despre chestii de care doar auzisem, să le aflu planurile, țelurile, visele… Când nu aveam acces la informații, nu era bine, clar! Se crea confuzie, se făceau erori de interpretare, se atribuiau vini și responsabilități „la pachet”. Acum că am reușit să aflu niște d-astea al naibii de importante din viața clubului, tot prost ar trebui să mă simt? Sau să nu fi apelat la metoda „distribuie” pentru materialele pe care le fac?

Nici eu nu sunt vreun fan al conducătorilor Gloriei, indiferent de nume sau forma juridică a clubului, nu am fost apropiat sufletește de niciunul, începând din septembrie 1994, de când am intrat la Opinia. E imposibil să ne fie totul pe plac, iar noi să plăcem tuturor! Nu există perfectul absolut nicăieri în univers, chiar și Dumnezeu e hulit și caricaturizat în cele mai grotești moduri! Nu trebuie să ne placă de unul sau de altul dintre oamenii care decid ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar măcar să-i ascultăm, nu? Am stabilit să stau la C.C. în birou treizeci de minute și am lungit-o mai mult de o oră, asta la șase și jumătate dimineața, special să nu intrăm în orarul de lucru pe care îl are la Primărie. Pe bune, trebuie să dăm explicații și când suntem obiectivi în prezentarea subiectelor? Ca ziarist vorbesc acum și la modul general, că am văzut destule reacții nașpa de-a lungul vremii atunci când unul sau altul abordează o tema sau alta…

P.S. Fostele “glorii”, cei care vor să vină la meciurile de pe stadion, pot intra prin spate, pe la „oficială”, iar asta e valabil și pentru presă, că și eu am avut destule “meciuri” cu jandarmii! Și sunt convins c-o să mai am, c-o să se mai găsească vreunul înțepat care să nu mă lase să intru pe poarta de la Piața Crâng… „Moșul” Dobre nu a mai vrut să le dea satisfacție și să ocolească tot stadionul, mai erau vreo 20-25min de joc… Alții, dintre cei bătrâni, erau la “tribuna zero”, i-am văzut și i-am salutat și eu acolo. Ca să lămuresc un pic și tema invitațiilor acordate foștilor jucători, antrenori, conducători din fotbalul buzoian.

Nu stă în picioare teza lui Cristi Lupu că “cine vrea să vină sâmbăta la un meci, dintre bătrâni, să mă sune în timpul săptămânii, să-i fac loc pe tabelul invitaților”! Pe bune? La cât de orgolioși sunt seniorii noștri îi vedeți pe vreunul căutând numărul de la club și întrebând dacă e loc și pentru ei?

Vali Mocanu