Pe un site de promovare a cărţilor (bookblog.ro), citim că un lector universitar din Paris îi acuză pe ștrumfi, celebrele personaje din desenul animat produs în Franţa şi difuzat, în urmă cu ceva ani, şi în România, de antisemitism, rasism și comunism.

 

Astfel, în cartea Le Petit Livre Bleu: Analyse critique et politique de la société des Schtroumpfs a lui Antoine Buéno, specialistul francez „demască” aparent inocentul desen animat, arătând cum micii omuleți albaștri trăiau într-o lume unde inițiativa privată era foarte rar încurajată, mesele erau luate într-o cameră comună, exista un singur lider și foarte rar vreunul dintre ei ieșea din mica lor țară. Comportamentul indivizilor şi ierarhizarea lor socială îl fac pe scriitorul parizian să asocieze imaginea oferită de desenul animat, cu dictatura, în care Papa Ștrumf, îmbrăcat în roșu, amintește de Stalin, iar inamicul ștrumfilor, Gargamel, este prezentat ca o caricatură antisemită a unui evreu.

 

Prezentă într-o emisiune televizată, al cărei subiect era mineriada din 13-15 iunie 1990, o tânără studentă la psihologie povesteşte moderatorului, uimită de mărturiile celorlalţi invitaţi, că tot ce ştia despre mineriadă era „graţie” manualului de istorie, pe care chiar îl adusese în emisiune: un sfert de pagină din respectivul manual înfăţişa neutru evenimentele care au aruncat „proaspăta democraţie din România” în mocirla postcomunismului. Dictatura doborâtă de câteva mii de inimoşi, ieşiţi spontan din case, era reinstaurată de câteva mii de mineri, basculaţi din galerii, în mijlocul Bucureştiului, recent redevenit „micul Paris al Balcanilor”.

 

Vreme de peste 21 de ani, autorităţile din învăţământ au consumat energii incredibile să introducă în şcoli cursuri despre ce şi cum a fost comunismul/dictatura. Rezultatul, aşa cum l-am mai prezentat aici, este că majoritatea tinerilor au o viziune nostalgică despre comunism, livrată nu de cursurile şcolare respective, ci de tonalitatea poveştilor spuse de către părinţii lor, adică din prisma celor care l-au trăit, aşa cum l-au trăit. Pentru nişte oameni care nu mai ştiu nici ce-i comunismul sau dictatura, cu atât mai confuză stă treaba cu înţelesul democraţiei sau al libertăţilor. De parcă am trăi într-un fel de deghizare ştrumfească, în care culorile împart muşuroiul social.

 

S.D.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.