Convins de Gică Cristea că Juventus Colentina (Daco-Getica) nu-i mai poate oferi nici-o satisfacție profesională, iar din cei 3000 salariu măcar jumătate se duceau aiurea pe cheltuieli cu naveta București – Buzău, Ciprian Petre a hotărât cu câțiva ani în urmă, patru-cinci nici nu mai contează, că e timpul să se întoarcă acasă. Nu la Berca, ci la mine-n cartier, la Dorobangeles.
A tras un an în C pentru o promovare rapidă în B și un meci de neuitat contra Oțelului, apoi a fost împrumutat la Focșani. Venise Iliesta ca nou jupân în vestiar și i se părea că autoritatea îi va fi știrbită de căpitan. Pardon, de CĂPITAN. Care însă n-a sărit cu gura în stânga și-n dreapta să-și apere reputația, pentru că avea o enervant de mare doză de bun simț. Mă aburea, mă înnebunea cu fraze din care nu înțelegeam nimic (bine, ios și tînpit rău!), dar să aud că zice ceva de rău de cel ce-i făcuse rău și tot îl vorbea de rău… Nimic, băi frate! NIMIC-NIMIC.
S-a întors după un an pentru că antrenorul deja își pusese tot vestiarul în cap, iar dracii dansau prin tot stadionul văzând că ura și dujmănia ie stăpâne! Hm, din nou liniștit omul nostru, dar liniștit un sezon întreg! Acum s-a reîntâlnit cu El Profesor Pustai și cu Alex Munteanu, au mâncat o pâine împreună la Mediaș. Au făcut împreună o echipă competitivă, sunt pe loc de playoff, iar vacanța de iarnă începe cu aniversarea lui. A CĂPITANULUI.
La mulți ani 1000 de ani, Ciprian Petre!
VALI MOCANU
[…] Citeste tot articolul […]