„În şcolile de arte şi meserii elevii învaţă, logic, o meserie. Iar la sfârşitul celor trei ani de specializare trebuie să dea un examen pentru a primi, logic, o diplomă care spune lumii întregi ce meserie ştie acel elev. Bineînţeles, hârtia minte, pentru că elevul nu ştie nimic, atât din vina lui şi a părinţilor, cât şi din cauza şcolii. Care nu are banii necesari pentru a pregăti cu adevărat elevul, dar nici profesori pregătiţi şi interesaţi pentru asta. Examenul cu pricina constă în elaborarea unei lucrări scrise care trebuie susţinută în faţa unei comisii formată din profesorii de specialitate ai şcolii. Unii profesori profită de situaţie şi cer bani elevilor pe care ar trebui să-i îndrume în elaborarea lucrării, nu pentru activitatea de îndrumare, care este sublimă, dar…, ci pentru lucrări gata făcute. Descărcate de pe internet sau luate frumuşel din arhivă, reciclate în numele calităţii în educaţie şi a buzunarului propriu. De curând am aflat, de la câţiva elevi direct implicaţi, şi preţul de anul acesta: 150 de lei. Înmulţit cu o medie de 25 de elevi pe clasă, apoi cu numărul de clase iese o sumă numai bună de plătit restanţele de la întreţinere, de exemplu. Sau excursia de la vară de la Paris, via Roma. Practica este veche, iar nesimţirea umblă la lumină, fără ruşine. Cine nu vrea să bage mâna în buzunar este ameninţat că nu va lua examenul şi nu va trece în anul şcolar următor. Bineînţeles, aşa ceva nu este posibil, este vorba de o simplă diplomă de certificare a unor competenţe, dar elevii nu ştiu.”
Publicat de „comcom” aici: http://www.observatorulbuzoian.ro/?p=591
